Crucea este cunoscută de mult timp ca simbol al creștinismului, deși primii creștini se recunoșteau prin imaginea peștelui, ale cărui litere -în grecește „ichtos” erau un acronim: Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul. (Soter-în elină). Cam din secolul al 2-lea după Cristos a apărut crucea ca simbol creștin în necropole creștine alături de simbolul „ancorei speranței” sau chiar ancora avea formă de cruce „tau”.
Jertfa Domnului Cristos este Noul Legământ, ultimul și cel mai bun, deoarece credința în Sângele Ispășitor al Domnului Isus este suficientă pentru mântuirea noastră. Desigur, o credință autentică, mântuitoare este urmată de „nașterea din nou din apă și din duh” și probată prin faptele credinței/
În devoționalul „Scaunul Îndurării este, de-atunci, la Cruce” am inserat versetele mai jos, pentru a evidenția ce se înțelegea prin „Scaunul Îndurării” în Sfintele Scripturi: era un supranume dat capacului chivotului, aflat între heruvimi, unde cobora Shekinah (Slava Domnului) și de unde primea îndrumări și revelații Moise.
"Apoi a luat mărturia şi a pus-o în chivot; a pus drugii la chivot şi a aşezat capacul ispăşirii deasupra chivotului." Exodul 40:20
"Când intra Moise în cortul întâlnirii ca să vorbească cu Domnul, auzea glasul care-i vorbea de pe capacul ispăşirii, care era aşezat pe chivotul mărturiei, între cei doi heruvimi. Şi vorbea cu Domnul." Numeri 7:89.
David a dat fiului sau Solomon chipul prispei si cladirilor, odailor vistieriei, odailor de sus, odailor dinauntru si al odaii pentru scaunul indurarii. (1Cron. 28:1).
"Heruvimii să fie cu aripile întinse pe deasupra, acoperind cu aripile lor capacul ispăşirii, şi cu feţele întoarse una spre alta; heruvimii să aibă faţa întoarsă spre capacul ispăşirii." Exodul 25:20
"Să aşezi altarul în faţa perdelei dinăuntru, care este înaintea chivotului mărturiei, în faţa capacului ispăşirii, care este deasupra mărturiei şi unde Mă voi întâlni cu tine." Exodul 30:6
Acolo Ma voi intalni cu tine; si de la inaltimea capacului ispasirii, dintre cei doi heruvimi asezati pe chivotul marturiei, iti voi da toate poruncile Mele pentru copiii lui Israel. (Exod. 25:22).
"Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispăşirii cu umbra lor." Evrei 9:5
"Preoţii au dus chivotul legământului Domnului la locul lui, în Locul Preasfânt al casei, în Sfânta Sfintelor, sub aripile heruvimilor." 1 Imparati 8:6
Dar, după distrugerea primului templu, chivotul nu mai este menționat în Biblie decât în Ieremia 3.16, de unde deducem că era, posibil, dispărut.
"Când vă veţi înmulţi şi veţi creşte în ţară, în zilele acelea”, zice Domnul, „nu se va mai vorbi de chivotul legământului Domnului şi nu-i va mai veni nimănui în gând, nu-şi vor mai aduce aminte de el, nu-i vor mai simţi lipsa şi nici nu vor mai face altul." Ieremia 3:16
Deci, chivotul mărturiei, cel mai probabil, s-a pierdut, chiar dacă tradiția etiopiană îl monopolizează, pretinzând că ar fi în custodia Etiopiei, din vremea fiului lui Solomon și al reginei din Saba ori din timpul prigoanei lui Manase. Alții presupun că ar fi fost ascuns de profetul Ieremia atunci când Nebucadnețar asedia Ierusalimul, înaintea distrugerii templului. Cert este că în al doilea templu, al lui Ezra, Sfânta Sfintelor nu mai conținea decât altarul de aur pe care a ars tămâie și preotul Zaharia, tatăl lui Ioan.
Iată că „Scaunul îndurării”, cum era numită o scândurică transversală pe crucea răstignirii (pusă pentru „odihna” relativă a răstignitului și pentru prelungirea agoniei sale) reapare în epistola către Evrei: