Viața este din lumină

   Întreaga Biblie revelează faptul că viața își are sursa în strălucirea luminii. Atunci când lumina intră, viața urmează. Acolo unde este lumină, este viață. Cantitatea de viață este direct proporțională cu cantitatea de lumină. Capitolele 1 și 2 din Geneza spun că înainte ca Dumnezeu să înceapă lucrarea Sa de recuperare, întregul pământ era gol și întunecat, ceea ce înseamnă că era plin de moarte, căci întunericul e simbolul morții. De aceea primul pas al lucrării lui Dumnezeu a fost acela de a porunci să fie lumină. Atunci când lumina a venit, ea a distrus moartea care aparține întunericului și a început să introducă viața. Deci viața urmează luminii, iar viața începe din lumină.

   În prima zi, Dumnezeu a poruncit să fie lumină; apoi viața vegetală a fost introdusă a treia zi. Lumina primei zile era suficientă pentru viața vegetală dar pentru o viață mai înaltă era nevoie de o lumină mai puternică. De aceea, în a patra zi, Dumnezeu a poruncit să strălucească soarele, luna, stelele, Astfel, a fost introdusă viața mai înaltă. Acolo nu existau doar păsări, pești, fiare și tot felul de forme de viață animală, ci și viața omului care era în imaginea lui Dumnezeu. În final, în ziua a șaptea Dumnezeu, fiind lumina cea mai înaltă a introdus cea mai înaltă formă de viață care este viața lui Dumnezeu. Procesul apariției variatelor tipuri de viață ne arată că viața urmează totdeauna luminii. Viața începe cu lumina iar nivelul vieții se ridică tot mai sus pe măsură ce lumina devine mai puternică.

   Lumina din prima zi nu era concretă de aceea, ea a introdus viața vegetală, viața din planul cel mai de jos, o viață fără conștiență. Aceasta simbolizează strălucirea luminii pe care am primit-o înăuntru când am fost mântuiți (2 Corinteni 4.6). Deși această lumină a adus viața lui Dumnezeu înlăuntrul nostru, ea nu a făcut altceva decât să ne împartă o viață în stadiul inițial, o viață care nu are prea multă substanță și care e lipsită de formă.

   Lumina din a patra zi a fost mai puternică, definită, mai concretă în consecință, ea a introdus o viață superioară, viața animală. Fiindcă lumina era mai substanțială, mai puternică, viața a fost și ea mai substanțială, superioară. Lumina a progresat și după ea, viața a progresat.

   Toate acestea simbolizează experiența noastră Pe măsură ce înlăuntrul nostru primim o strălucire a luminii mai puternică, mai clară, mai definită, concretă, viața dinlăuntru nostru crește și devine tot mai definită în formă. Astfel Cristos este format înlăuntrul nostru!

   Lumina din a șaptea zi a fost mai puternică de aceea ea a introdus viața de pe cel mai înalt plan, viața lui Dumnezeu care era reprezentată de pomul vieții. Atunci când lumina a atins nivelul maxim, viața a atins și ea apogeul. Când lumina devine completă, viața devine deplină. Atunci când înlăuntrul nostru strălucirea luminii pe care o primim va atinge apogeul, viața noastră spirituală va fi devenit de asemeni deplină și matură și va fi atins starea de a fi în întregime ca Dumnezeu.

 În capitolele 1 și 2 din Geneza, Duhul Sfânt ne arată în mod continuu faptul că viața urmează luminii. El ne arată că lumina este împărțită în trei stadii: prima zi, a patra, și a șaptea zi, prin urmare, viața e împărțită și ea în trei stadii. Lumina marchează începutul fiecărui stadiu. Lumina unui anumit stadiu determină nivelul vieții pe care o introduce.

   Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca omul, care a fost creat în lumina celei de a patra zile, să atingă pomul vieții care a fost manifestat în lumina celei de a șaptea zile și prin aceasta să primească viața necreată a lui Dumnezeu reprezentată de acest pom.

   Din nefericire, înainte ca omul să primească această viață, Satan a venit ca să-l ispitească. El l-a convins pe om să primească viața lui Satan reprezentată de pomul binelui și al răului și astfel omul, a devenit corupt. Apoi, din moment ce omul a devenit corupt, Dumnezeu a blocat accesul la pomul vieții pentru ca omul să nu îl poată atinge (Genesa 3.24).

   În acest fel, viața introdusă prin lumina zilei a șaptea a fost lăsată la o parte, apoi, într-o zi, Dumnezeu Însuși a fost făcut carne și a venit pe pământ pentru a fi Lumină și Viață. Ioan a vorbit despre El spunând:

   ÎN EL ERA VIAȚA; ȘI VIAȚA ERA LUMINA OAMENILOR.

   El Însuși a mai spus:

   EU SUNT LUMINA LUMIII: CINE MĂ URMEAZĂ PE MINE... VA AVEA LUMINA VIEȚII.

   Deci, venirea Domnului Isus pe pământ a însemnat că lumina celei de a șaptea zi însoțită de viața celei de a șaptea zile au fost din nou manifestate printre oameni, pentru ca toți cei ce cred în El și-L primesc, să poată primi această viață în ei. Intenția originală a lui Dumnezeu este astfel împlinită.