Iov 14:7 "Un copac şi tot are nădejde, căci, când este tăiat, odrăsleşte din nou şi iar dă lăstari."

Acest verset -consideram că se referă exclusiv la butucii rămași în pământ după tăierea vreunui copac falnic, care mai au rădăcini în pământ.

Dar, într-o mică grădină neîngrijită(ce-mi aparține), în octombrie s-au tăiat mai mulți copăcei, de înălțime până la 2 metri. Vă asigur că atunci, era după 15 octombrie, ei nu erau nici înmuguriți, nici înfrunziți. De Paști, în 2020, în 20-04, m-am uitat prin mica grădinuță și am realizat, uimită, că trunchiurile tăiate de toamna, de copăcei tineri(mesteceni), înmuguriseră, chiar înfrunziseră cu frunzulițe mici, timide. Fenomenul era aproape stins în mai, adică mugurii au început să se usuce.

M-am gândit mai întâi la toiagul lui Aaron (mai ales că în 2020 am recitat de câteva ori frumoasa poezie de Tatiana Topciu):

Numeri 17:8 "A doua zi, când a intrat Moise în cortul mărturiei, iată că toiagul lui Aaron, care era pentru casa lui Levi, înverzise, făcuse muguri, înflorise şi copsese migdale."

Evident, eu nu aștept fructe de pe mestecenii mei tăiați. Dar este o imagine și o promisiune formidabilă a Învierii și acele trunchiuri fără rădăcini și totuși verzi, parcă afirmă, împreună cu Iov:

Iov 19:25 "Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ."

Iov 19:26 "Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu."

Cred că numai valea oaselor uscate din Ezechiel, acea imagine sublimă a învierii naționale și spirituale a poporului Israel m-a impresionat mai mult decât copăceii mei morți și înmuguriți, fără rădăcini de 6 luni.

Pentru mine sunt o promisiune de trezire spirituală în casa mea, în Craiova și, de ce nu, în România!

Rugați-vă împreună cu mine:

„Tată ceresc, fă ca această pandemie să genereze, prin Duhul Tău Sfânt, un efect invers celui sperat de cel rău, care ne-a izgonit din lăcașuri de cult, ca să ne sperie și să ne omoare spiritual! Fă să urmeze o mare trezire spirituală în România și în lume, așa cum au înmugurit pomișorii tăiați.

„Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu”, zice Domnul Oștirilor.

De asemenea, eu văd acestă mică minune ca o ilustrație a Învierii și a Revenirii Domnului, când va fi o regenerare a întregului pământ și vor fi „lanuri de grâu până în vârful munților”

Am fost învingători în carantină? Pentru mine este o metaforă: tăiați, pomiii mei au înmugurit.

Și noi, dezrădăcinați din biserici, am înverzit în Domnul!