LUMINA  ESTE SIMȚUL LĂUNTRIC

   Am văzut că lumina este în Cuvântul lui Dumnezeu și că acest Cuvânt al lui Dumnezeu se referă la cuvântul pe care Duhul Sfânt ni-l vorbește din interior; prin urmare, lumina pe care noi o primim nu este un fel de lumină exterioară, obiectivă, ci o lumină interioară, subiectivă.

   Ioan 1.4 spune că viața lui Dumnezeu este în Domnul Isus și că această viață este lumina oamenilor. Atunci când Îl primim pe Domnul Isus ca Mântuitor, această viață intră în noi și devine pentru noi LUMINA VIEȚII (Ioan 8.12). Prin urmare, strict vorbind, această lumină nu este o lumină obiectivă care ne iluminează din exterior, ci o lumină subiectivă care ne iluminează din interior.

   Efeseni 1.17,18 spune că atunci când primim duhul revelației, ochii înțelegerii noastre sunt iluminați, ceea ce înseamnă de asemenea că noi primim strălucirea luminii înăuntrul nostru. Din moment ce revelația Duhului Sfânt este ceva lăuntric, subiectiv, rezultă că lumina adusă de această revelație, cu siguranță, nu este o lumină obiectivă, în afara noastră, ci o lumină subiectivă, în interiorul nostru.

   Din moment ce lumina este înăuntrul nostru, rezultă că de fiecare dată când lumina strălucește, ne face să avem o anumită conștiență lăuntrică. De aceea, putem spune că, lumina este simțul nostru lăuntric.

   Gândiți-vă la exemplul meu când am purtat tunica cea nouă în timpul anului nou. Atunci nu am simțit nici o pace înăuntru. Acel simțământ a fost iluminare lăuntrică. Deci, lumina lăuntrică este simțul lăuntric, iar simțul lăuntric este de asemenea lumina lăuntrică. Cu mai mult de zece ani în urmă foloseam foarte rar cuvântul SIMȚ. Acum ne este foarte clar că dacă vorbim despre strălucirea luminii nu putem să nu vorbim despre un simț deoarece, orice simț pe care îl avem înăuntru, este iluminarea pe care o obținem.

   Astăzi, indiferent dacă ne aflăm în lumină sau în întuneric, indiferent dacă am fost iluminați mult mai puțin, toate depind de starea conștienței dinăuntrul nostru. O persoană fără conștiență se află în lumină și îngăduie luminii lui Dumnezeu să pătrundă înăuntrul ei. Deci o persoană plină de conștiență este plină de lumină și este transparentă.

   Există unii frați și surori care au o asemenea stare înaintea Domnului. Când alții îi contactează, ei simt că sunt transparenți și limpezi ca cristalul. Mi s-a spus că era un frate care, de fiecare dată când vorbea, le dădea altora simțământul că era transparent. Acest lucru este adevărat. Atunci când vorbesc unii, simți că nu sunt transparenți. Despre alții simți că au puțină lumină înăuntru, dar nu sunt foarte transparenți. Iar alții, de îndată ce se ridică și vorbesc, îți dau simțământul că sunt complet transparenți. Ei sunt astfel deoarece sunt plini de simț lăuntric. Întotdeauna, cu cât un om simte mai multă conștiență, cu atât mai transparent este.

   Cum putem să fim plini de acest simț și să devenim transparenți?

   Totul depinde de felul în care ne purtăm cu Duhul Sfânt atunci când El ne luminează și ne dă coștiență. Dacă nu ascultăm în mod repetat, atunci pe măsură ce trece timpul conștiența lăuntrică va deveni mai tocită, mai încețoșată până când va fi complet întunecată, fără nici un simțământ. Dacă nu ascultăm de conștiența pe care ne-o dă Duhul Sfânt, atunci nu vom fi transparenți înăuntru și în mod inevitabil simțul nostru va deveni greoi și tocit. Dacă suntem gata să ascultăm în mod continuu de conștiența pe care ne-o dă Duhul Sfânt, atunci Duhul Sfânt va câștiga din ce în ce mai mult teren înăuntrul nostru și va avea mai multe ocazii de a lucra; iluminarea lăuntrică va deveni tot mai strălucitoare, iar conștiența va fi din ce în ce mai abundentă și mai sensibilă.