În măsura în care trăim obsedați de trecut, ori îngrijorați de viitor, în aceeași măsură trăim inadecvat în prezent. Destinul veșnic este lucrătura mâinilor noastre și, în ziua încheierii tuturor socotelilor, nu vom putea da vina pe altcineva. Confruntat de împăratul, care a intrat în odaia de nuntă să-și vadă oaspeții, despre omul “care nu era îmbrăcat în haina de nuntă”, ni se spune că “a amuțit” (Matei 22:12).

Se spune că în viața unui anume om cele trei ipostaze ale timpului (trecut-prezent-viitor) s-au materializat în apariția a trei uriași cu figuri tiranice, care i s-au ridicat împotrivă după întoarcerea lui la Dumnezeu, încercând să‑l întoarcă înapoi la robia păcatului și a morții, din care tocmai scăpase. Numele acestor trei uriași erau: Ieri, Astăzi și Mâine.

Uriașul IERI vorbea apăsat, căutând a‑l convinge că trecutul este de neșters și de neschimbat. Ce a făcut nu mai poate fi desfăcut. Rănile sufletului, chiar vindecate, spunea uriașul, vor continua să doară. Cicatricile stacojii rămân ca un semn, mărturisind că nevinovăția pierdută nu poate fi recuperată.

Uriașul AZI a început prin a zugrăvi lucrurile cum erau ele la timpul prezent.

“Uită‑te la tine! Starea ta de acum este un fapt real. Cum ai putea scăpa de ea?”

Una după alta, imaginile i se perindau prin fața ochilor. Mai întâi un copil frumos, cu ochi albaștri și părul blond, roșu în obraji și cu dinții albi, imaginea perfectă a nevinovăției, a sănătății, a purității și bucuriei.

“Cine ești tu?”

“Eu sunt trecutul tău, cel care ai fost cândva”.

Apoi apăru o altă figură. Copilul crescu și deveni un bărbat hotărât, care părea născut să comande și să fie ascultat. Inteligența îi scăpăra în ochi, se vedea a fi învățat și consacrat țelului său.

“Tu cine ești?”

“Eu sunt Idealul tău, cel care ai fi putut să devii”.

În cele din urmă se târî în odaie un nenorocit respingător, încătușat și murdar, cu fața neîngrijită de multă vreme.

“Cine ești tu?”

“Eu sunt prezentul tău, cel ce ești tu acum!”

Uriașul MÂINE veni apoi și‑i spuse: “Este destul de simplu să fii religios astăzi, dar cum va fi mâine și poimâine și în toate celelalte zile? Dacă una din ispite nu te va birui, următoarea te va trânti la pământ cu siguranță”. Și cu multe alte cuvinte viclene încerca să înmoaie inima lui, golind‑o de speranță.

Uriașii plecară, iar omul se frământa, gândindu-se disperat la trecutul de neșters, la prezentul umilitor și la viitorul lipsit de orice făgăduință, repetându‑și mereu: “O, nenorocitul de mine... ”

De confruntarea cu uriașii nu este scutit niciunul dintre noi, acesta fiind destinul omului întors la Dumnezeu prin pocăință. Este o luptă pe care nu noi o inițiem, dar nici n-o putem evita. Uriașii ies în calea noastră chiar de la începutul drumului, căutând să ne intimideze și să ne abată de pe calea îngustă a luptei cu păcatul înspre bulevardul rezistenței minime, al compromisului și al lipsei de rodnicie, zădărnicind planul lui Dumnezeu cu privire la noi.

http: //agapianus. wordpress. com