Dumnezeu, în dragostea Sa părintească, m-a ajutat printr-un vis, să înțeleg mai clar ceea ce vrea să spună acest verset. Se făcea că mergeam pe un drum pe care cândva cursese un râu. Acum râul secase. Pe stânga și pe dreapta malurilor erau copaci uscați și ceață. Era o priveliște ciudată. Totul era uscat ca iarna. Eu înaintam cu vigilență și conștientizam faptul că, oricând, cineva ar putea sări din pădure să mă prindă. Dar nu-mi era deloc teamă, fiindcă simțeam că Domnul era cu mine După ce am mai făcut câțiva pași, cineva din pădure a aruncat o plasă mare peste mine și m-a prins. Totuși rămăsesem într-o stare de pace absolută fiindcă eram mereu în legătură cu Dumnezeu, atentă, în același timp la ce vrea Dumnezeu să lucreze. Am fost dusă în interiorul pădurii unde am văzut că mai era o familie prinsă și legată. Cel care m-a prins a venit să mă dezlege de sfoara cu care mă legase, moment în care am încercat să îl lovesc cu piciorul și să fug. Dar, când am ridicat piciorul, o putere supranaturală, căreia nu puteam să mă opun, m-a ridicat în sus. Eram deja deaupra pădurii îmbrăcată în alb, când m-am uitat în jurul meu și am văzut că deasupra copacilor mai erau grupuri-grupuri de femei și bărbați cu toții îmbrăcați în alb. Era o atmosferă cerească. Acolo nu mai simțeam nici o durere, nicio îngrijorare, nici legea gravitației care să mă tragă în jos. Puteam fi oriunde doream fără nici un efort. Atunci am simțit imediat dorința să mă duc și să salvez familia care rămăsese prinsă de omul cel rău. Doar m-am gândit la aceasta și am fost lângă ei. Doar i-am atins cu mâna și au fost cu mine în văzduh. Apoi m-am gândit să mă duc ca să-l salvez și pe acel om rău. Doar l-am atins cu un deget și a fost și el în văzduh. Atunci am început să-i spun despre Domnul Isus, despre mântuire, despre iertare, și că ceea ce făcea nu era bine. Acel om era înspăimântat pentru că el depindea de mine, puterea din mine îl ținea, iar dacă eu îmi trăgeam mâna, el ar fi căzut. Îi spuneam cu dragoste și compasiune să vină la Isus.

   În acel moment, Domnul m-a trezit cu toate că nu aș fi vrut fiindcă era prea frumos acolo sus. Uimită de cele întâmplate, L-am întrebat imediat pe Domnul:

   Doamne Isuse, Te rog, spune-mi, ce înseamnă toate acestea?

   Imediat am auzit glasul Domnului spunând acest verset:

... căci vine stăpânitorul (prințul) lumii acesteia. El n-are nimic în Mine.

   Cât timp noi suntem în Hristos, cel rău nu poate face nimic. Noi plutim deasupra circumstanțelor iar legea păcatului nu ne mai poate trage în jos. Însă, cât timp cel rău are ceva în noi, ceva care vine de la el, ne va birui.

   Când apare o neînțelegere în familie, între frați și surori, cel care nu va reacționa negativ, acela va câștiga. Cel ce rămâne în pace și se încrede în Domnul va avea mereu control peste puterea vrăjmașului. Cel care și-a răstignit firea pe cruce și L-a lăsat pe Hristos să locuiască în el nu va putea fi lovit de cel rău.

   Am întâlnit sute de persoane în Biserica Domnului care sunt chinuite în suflet dar și în trup și nu cunosc cauza. Aceste suferințe sunt misterioase pentru cei mai mulți, chiar și pentru medici. Oamenii cer ajutor în rugăciune dar rămân la fel cum au fost: în chinuri, în suferință, în boală, în neputință. Duhul Domnului vrea să intervină cu putere, El vrea să aducă eliberare de orice apăsare și depresie din partea celui rău.

   Când suntem răniți, fie din cauza noastră, fie din cauza altora, durerea rămâne în sufletul nostru, este impregnată în subconștient, care face parte din mintea noastră, care la rândul ei face parte din sufletul nostru. Sunt mulți creștini care chiar dacă s-au pocăit, încă sunt nefericiți și trec prin diferite chinuri, suferințe, neîmpliniri, tocmai DIN PRICINA RĂNILOR DIN SUFLET PE CARE NICIODATĂ NU LE-AU TRATAT.

   Mulți sunt chinuiți și trăiesc ca în mormintele amintirilor dureroase. Avem în Cuvântul Domnului exemplul omului stăpânit de o legiune de demoni, care stătea mai mult prin morminte, se tăia, era chinuit de mulți demoni. Aceasta însemna că trăia mereu cu amintirea rănilor, a traumelor, a ofenselor, a tot ceea ce a experimentat el în trecut. Am întâlnit multe persoane și astăzi chinuite din cauza rănilor și traumelor sufletești din trecut. Unii nu au pace și mereu au tendința de a-i lovi pe alții vorbindu-i de rău, răzbunându-se, lovind în cei mai slabi, din cauza chinului lăuntric provocat de rănile nevindecate din interiorul lor. Am întâlnit multe femei care sunt bătute de soții lor. Oare de ce? Cei mai mulți dintre ei au fost și ei bătuți la rândul lor de părinții lor sau de altcineva și căutau o refulare în acest fel. Ei sunt chinuiți în interiorul lor, neîmpliniți, nemulțumiți și nu știu nici ei de ce sunt așa.

   Am întâlnit în pușcării femei și bărbați care se tăiau singuri pe corp, alții și-au cusut gura, alții înghițeau linguri, se dădeau cu capul de pereți fiindcă rănile interioare au atras mulți demoni care acum îi chinuiau. O, câtă durere! O, câtă nevoie este de puterea lui Dumnezeu, a sângelui Domnului Isus și de puterea învierii Lui care e puterea Duhului Sfânt pentru eliberare!

   Dacă tu, care citești, ai trecut sau treci prin astfel de stări, să știi că este speranță la Domnul Isus! Numai dragostea Lui și sângele Lui te poate ierta și te poate spăla astfel încât, prin puterea Duhului Sfânt să fii vindecat. Cele mai multe chinuri lăuntrice sunt cauzate de atitudinile și jicnirile celorlalți. Cuvintele și atitudinile celor care te-au rănit, rămân gravate în sufletul tău, de aceea ai nevoie de iertare și de curățire.

   Oprește-te puțin, pune genunchii jos și hai să ne rugăm căci Domnul Isus e chiar acolo cu tine și așteaptă să Îl chemi și să te elibereze.