Fr. Valentin Popovici a spus: “Azi avem teologi mari, avem oratori mari, avem clădiri mari, cum n-au fost din vremuri străvechi, cu confort, cu sisteme de înregistrare video și audio, și totuși lipsește puterea. Atunci mă gândesc: mai bine fără mari teologi, fără mari oratori și mai bine fără catedrale, dar cu oameni ai rugăciunii, căci Dumnezeu nu lucrează decât prin oameni ai rugăciunii.” (Dragostea -Marea Forță a Bisericii -Petru Popovici, pg. 4).

E de așteptat ca să poți să vorbești, ca să fii un vorbitor.

Nu faptul că un vorbitor este cursiv, logic, concis și captivant, este problema. Chiar dimpotrivă, îmi e greu să cred că o persoană care nu se poate exprima, sau care are defecte majore de vorbire, este chemat să vorbească în fața mulțimii. Prof. univ. dr. Marius Cruceru spune așa: „Am mai spus-o și am repetat-o …este o crimă spirituală să te duci să furi 45 de minute din viața cuiva cu o predică nepregătită, vorbind despre lucruri eterne, cu o miză între viață și moarte, improvizînd în nesimțire, cu inspirație din știrile de la ora 17.00. Nu există scuză pentru așa ceva! Generația aceasta are acces la materiale superioare ca informație și teologie. Nu le putem trăda așteptările prin lenea noastră.” (https: //mariuscruceru. ro/2019/09/07/invata-textul-invata-pe-de-rost-textul-apoi-vei-fi-liber-sir-anthony-hopkins/).

Problema este atunci când oratorul introduce, ori o doctrină greșită, ori se lasă cuprins de valul like-urilor, astfel devenind centrul atenție, (aceasta fie voluntar, fie involuntar), ba mai mult, atunci când acesta nu trăiește ceea ce predică. Problema este când predicatorul nu este plin de dragoste și pasiune pentru Dumnezeu și pentru sufletele pierdute. Problema este atunci când, forma excelentă de prezentare, maschează un conținut slab. Problema este când rugăciunea personală și colectivă, nu este la loc de cinste în casa lui Dumnezeu, în Casa rugăciunii. Doctrina sănătoasă – păstrată în Biserică, prin veghere. Fiecare credicios are datoria, și dreptul, să vegheze la învățătura sănătoasă la care se expune atât în biserica locală, cât și din lecturile sau prin sursele „online”. Pavel laudă pe credincioșii din Bereea, care de fapt cercetau sau, putem spune, că vegheau asupra învătăturii date de Pavel. „Au primit Cuvântul cu toată râvna şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este aşa.” (Faptele Apostolilor 17:11b)

Riscul ca oratorul să fie în centru atenție, iar nu Hristos.

 Un orator bun, va presăra predica lui cu multe exemple din viața personală și din viața altora, cum de fapt au făcut mulți scriitori ai bibliei, inclusiv Apostolul Pavel. Ascultătorul care este captivat de vorbitor, poate să formeze un atașament față de vorbitor, nu totdeauna sănătos. De aceea, este foarte important ca predicatorii să-L înalțe pe Christos, să fie smeriți, să accepte mustrarea, chiar dacă este făcută publică, așa cum și Petru a acceptat mustrarea, public, din partea lui Pavel.

Noi suntem ucenici ai Domnului Isus, mădulare în Trupul lui Christos, frații și surorile ale Domnului Isus, robi ai Domnului, împreună moștenitori cu sfinții, sfinți, preaiubiți și multe alte nume pe care le găsim în Scriptură și care, de fapt, definesc identitatea noastră în Hristos. Dar atunci când îți deschizi o biserică, sau o misiune și, să zicem că-i spui: “Trandafir” (dau un nume oarecare, sper că nu e cineva cu numele acesta), nu cred că e bine să te adresezi ascultătorilor, numindu-i “trandafiri”. Se creează o confuzie. În biserica în care am crescut, frații ni se adresau astfel: “frați și surori și prieteni”. Fiecare persoană este într-una din aceste două categorii.

Ce facem cu oratorii care nu trăiesc ceea ce predică, sau predică o doctrină, “un pic” falsă?

Ce facem cu astfel de lucrători? Nu vrem să vorbim pe nimeni de rău, cu atât mai puțin pe lideri. Mulți dintre ei au fost acuzați pe nedrept, în timp ce alții au făcut rele și totuși nu au suferit nici o consecință. Nu vrei să bârfești. Nu vrei să oprești lucrarea unui pastor renumit, care poate predică excelent, care are mulți „followers”, care scrie cărți prin care oamenii pot fi mântuiți etc… În momentul în care spui ceva, toți cei care-l urmează și-l iubesc pe acest vorbitor, pot să se întoarcă împotriva ta. Așa i s-a întâmplat și Apostolului Pavel.

“Alexandru, căldărarul, mi-a făcut mult rău. Domnul îl va răsplăti după faptele lui. Păzeşte-te de el, pentru că el s-a împotrivit foarte tare cuvintelor noastre. La primul meu răspuns de apărare, nimeni n-a stat alături de mine, ci toţi m-au părăsit. Să nu le fie ţinut în seamă lucrul acesta! Însă Domnul a stat lângă mine şi m-a întărit, pentru ca, prin mine, mesajul să fie pe deplin vestit şi toate neamurile să-l audă. Şi am fost izbăvit din gura leului. Domnul mă va scăpa de orice lucru rău şi mă va mântui pentru Împărăţia Lui cerească. A Lui să fie slava, în vecii vecilor! Amin.” (2 Timotei 14-18). Mă gândesc că este vorba de același Alexandru menționat în 1 Timotei 1:19,20; „să păstrezi credinţa şi un cuget curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credință. Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe care i-am dat pe mâna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.”

Fiecare dintre noi trebuie să veghem să nu ne lăsăm duși de orice ce val de învățătură. De aceea, biserica locală își alege, cu mare atenție, predicatorii, fiind siguri că sunt oameni care Îl iubesc și-L urmează pe Domnului Isus.

Mă rog ca toți pastorii, toți leviți, toți cei chemați de Dumnezeu într-o lucrare sau alta, să facă front comun, să se unească în jurul lui Hristos și al Cuvântului Său, astfel să fie împreună lucrători, cu Dumnezeu, pentru răspândirea Evangheliei.

Mă rog să vină vremuri de pocăință și trezire spirituală. Mă rog ca să izbucnească focare de rugăciune în casele noastre, care să împânzească tot pământul.

Mă rog ca Duhul Sfânt să ne cerceteze și să ne umple inimile cu dragostea Agape, dragostea frățească, dragostea jertfitoare, dragostea care iartă și face bine aproapelui.

 

„Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace. Să credeţi că îndelunga răbdare a Domnului nostru este mântuire,” (2 Petru 3:10-15a).