Dacă L-ai primit pe Domnul Isus ca Domn și Mântuitor al vieții tale, ai primit o identitate nouă. Dumnezeu vrea ca noi să ne încredem în El în toate aspectele vieții noastre și să trăim o viață fericită și fără regrete. Subiectele abordate în numerele anterioare au fost: relații, iertare, muncă și bani. În numărul acesta vom continua să discutam despre bani.

Încrederea noastră este în Dumnezeu nu în lucruri materiale

Pavel ne îndeamnă să facem și noi ce a făcut Iov, adică să nu ne încredem în lucrurile materiale ci în Dumnezeu. “Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug ca să ne bucurăm de ele.” (1 Timotei 6:10).

Cum te raportezi la bani? Pun ei stăpânire pe tine? Biblia ne spune că acolo unde e comoara noastă este și inima noastră. Cum arați practic că Domnul Dumnezeu este singurul Dumnezeu și că doar pe El îl slujești? La acest capitol trebuie să fim cu mare atenție, pentru că banii pot foarte ușor să devină un idol și să ia locul lui Dumnezeu. Biblia ne spune că nu putem sluji la doi stăpâni. Nu trebuie să fii bogat ca banii să pună stăpânire pe tine. Poți să ai puțin și să fi controlat de bani. Dacă Dumnezeu nu este stăpânul vieții tale, banul poate devenii stăpânul tău. Banul este un idol, un stăpân care face ravagii în viața oamenilor. Orice pune stăpânire pe noi este păcat, iar păcatul distruge viața omului.

Cum ne dezlipim inima de bani și cum ne lipim inima de Dumnezeu, Tatăl nostru, Dătătorul tuturor lucrurilor? În primul rând recunoaștem că toate lucrurile aparțin lui Dumnezeu. “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani 11:36). Apoi recunoaștem că noi suntem administratori ai bunurilor materiale cu care El ne-a binecuvântat. Ca administratori noi ne supunem voii lui Dumnezeu cu privire la bani. Știm că El vrea ca noi să ne bucurăm de lucrurile materiale și că El Însuși ne poartă de grijă. El nu vrea ca noi să ne îngrijorăm, să trăim într-o tensiune continuă gândindu-ne la bani. “Aşadar, să nu vă îngrijoraţi zicând: «Ce vom mânca? » sau «Ce vom bea? » sau «Cu ce ne vom îmbrăca? », căci toate aceste lucruri neamurile le caută! Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate acestea. Căutaţi mai întâi Împărăţia (lui Dumnezeu) şi dreptatea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6:31,33). Există o mare diferență între a te îngriji și a te îngrijora. Când te îngrijești tu îți faci partea ta, muncești și administrezi cu înțelepciune banii tăi. Îngrijorarea aduce o stare continuă de stres, neliniște, nemulțumire și în ultimă instanță neîncredere în Dumnezeu. Atunci când Îl punem pe El pe primul loc în viața noastră, că avem mult, că avem puțin avem pace, liniște, și mulțumire în inima noastră. Chiar dacă am fi vreodată deposedați de lucrurile materiale, de cei dragi, de sănătate noi nu ne pierdem nădejdea și încrederea noastră în Dumnezeu. Mare parte din istoria creștinismului, creștinii au fost persecutați și chiar omorâți pentru credința lor în Domnul Isus. În unele țări din lume, acum creștinii sunt persecutați până la martiraj. Nici unul dintre noi nu avem garanția că nu vom fi persecutați pentru credința noastră în Domnul Isus. Inima noastră trebuie să fie legată de Dumnezeu. Noi suntem în drum spre destinația finală, veșnicia. Pământul acesta nu e casa noastră, și lucrurile pe care le avem aici pentru o perioadă vor pierii. Domnul Isus ne vede inima. De El nu ne putem ascunde. Domnul Isus vedea inima Fariseilor, vedea că erau iubitori de bani “Fariseii, care erau iubitori de bani, ascultau şi ei toate lucrurile acestea şi îşi băteau joc de El.” (Luca 16:14). Uitându-se la un om bogat Domnul Isus, care îi cunoștea inima, a spus: “vinde tot ce ai, împarte la săraci şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.”( Luca 18:22b). Este clar că aceasta nu este o cerință din partea lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi. Biblia se interpretează trecând fiecare paragraf prin contextul întregii Scripturi, contextual istoric, contextual cultural și prin călăuza și lumina Duhului Sfânt. Domnul Isus a văzut că inima acestui tânăr este controlata de bani (Mamona) de aceea a spus că este cu neputință ca acest om să intre în împărăția lui Dumnezeu. Nici un om care și-a făcut un idol din bani nu poate să fie în aceleași timp sub autoritatea lui Dumnezeu. Ori suntem sub controlul lui Dumnezeu ori a banilor. De aceea haideți fiecare să ne cercetăm în legătură cu posesiunile materiale. Ai renunța la tot, absolut tot, de dragul Domnului Isus?  Dacă ai rețineri, te încurajez să i le spui Domnului în rugăciune și să-L rogi să te ajute să-ți alipești inima cu totul totului de El. Mă rog ca Duhul Sfânt să-ți descopere dragostea lui Dumnezeu pentru tine care este inestimabil de valoroasă, mult mai valoroasă ca lucrurile acestei lumi care într-o zi vor fi arse. Când experimentezi dragostea lui Dumnezeu cu adevărat toate bogățiile lumii acestea par a fi doar gunoaie. În numărul următor vom discuta feluri practice prin care noi ne arătăm dragostea față de Dumnezeu și încrederea în raport cu lucrurile materiale.

Dărnicia reflectă încrederea în Dumnezeu

Un fel prin care ne arătăm încrederea în Dumnezeu este prin dărnicia noastră. Noi ca și creștini trebuie să sponsorizăm proiecte care să înainteze Împărăția lui Dumnezeu pe acest pământ, să ne îngrijim de cei bolnavi, văduve, orfani, și săraci (pentru că nu pot munci, nu că sunt leneși). Prin aceasta noi suntem sarea și lumina lumii. Văzând cei necredincioși faptele noastre bune vor lăuda pe Dumnezeu. Faptele noastre bune trebuie să fie practice și măsurabile. Faptele bune nu sunt un concept teoretic sau idei frumos expuse într-o prelegere. Dați-mi voie să ilustrez prin Biblie: “Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi? Tot aşa şi credinţa, dacă n-are fapte, este moartă în ea însăşi. Tu crezi că Dumnezeu este unul, şi bine faci, dar şi dracii cred şi se înfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că credinţa fără fapte este zadarnică?” (Iacov 2 15-17,19-20).

Am înțeles importanța dărniciei la forte scurt timp după L-am acceptat pe Domnul Isus ca Domnul și Mântuitorul meu. Ca adolescentă am învățat din predici, citirea Bibliei, și a altor cărți creștine că a zecea parte din venitul meu trebuie să o dau Domnului. Deasemenea am învățat că Biserica se ocupă să-i ajute pe cei în nevoi. Am văzut lucrul acesta practic când eram de vreo 8 ani, în 1984. Fiind adoptată de mătușa mea care era văduvă și pensionară am trecut prin situații financiare dificile ca și copil. Într-o iarnă ni s-au terminat cărbunii și lemnele cu care ne încălzeam. Mătușa mea s-a dus la biserica din care era membră, Biserica Baptistă Numărul 2 din Oradea și a cerut ajutor financiar. Am fost așa de surprinsă să văd că acești “străini” ne dau bani, și nu mai trebuia să răbdăm frig. De mică am văzut faptele bune ale creștinilor, ceea ce m-a ajutat să vreau să învăț despre Domnul Isus și credință.

Așa că eu am decis ca în fiecare lună să dau 10% din banii mei Bisericii. În 2000 împreună cu soțul meu și copilul nostru ne-am mutat din Oradea în Vancouver WA. Ne-am vândut casa din Oradea, și după ce ne-am plătit cheltuielile de drum, am rămas cu $10,000. Deși am fost binecuvântați să fim primiți cu atâta dragoste de verișorul meu, singura rudenie a mea, pe vremea acea, în SUA (din câte știu eu), începutul a fost foarte greu. În Oradea eu lucram ca și contabilă iar soțul profesor de informatică la liceu. Ajunși fiind aici soțul meu nu a reușit să-și găsească servici în domeniul lui, dat fiind faptul că în 2000, inginerii în calculatoare nu găseau servici din cauza crizei  Dot Com Bubble care a cauzat și căderea stocurilor. Eu aveam copilaș mic iar ca să lucrez în domeniul meu trebuia să merg din nou la școală. Pe scurt în câteva luni ne-am văzut cu jumătate din cei $10,000 cheltuiți. Ce credeți că dușmanul nostru Diavolul nu a venit să ne ispitească? Da, a venit. Și cu regret vă spun, am eșuat. Totuși am început să lucrăm dar venitul nostru era foarte mic. Am încetat să mai dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului, cum o făceam înainte de a veni în America. Am lăsat îngrijorarea să ne cuprindă inima. Ce o să ne facem? Dacă ni se vor termina banii? Îngrijorarea a adus amărăciune. Nu aveam liniște, nu aveam pace. Număram în continuu banii din bancă și făceam bugete peste bugete. Mulțumesc Domnului că după aproximativ 9 luni ne-am oprit și ne-am pus din nou încrederea în Dumnezeu. Am ascultat un mesaj despre importanța dărniciei în viața unui creștin. După ce am ascultat acest mesaj parcă ne-am trezit dintr-un somn adânc. Cum am putut să cădem în capcana celui rău după ce atâția ani am gustat frumusețea și liniștea încrederii în Dumnezeu. Am devenit egoiști, gândindu-ne doar la noi și ne comparam în continuu cu alții. Ne-am mărturisit amândoi păcatul îngrijorării și neîncrederii în Dumnezeu. Ne-am cerut iertare că ne-am oprit să dăm a zecea parte din venitul nostru Domnului cum o făceam înainte. Era o joi seara când am făcut lucrul acesta, după ce am ascultat o predică pe acest subiect. Am simțit o așa eliberare și eu și soțul meu. Imediat am calculat a zecea parte din tot venitul acestor 9 luni de America. Fiind o seară cu program de biserică am mers la biserică și am pus în colectă acești bani cu atâta bucurie. Mă întreb și azi oare ce au spus cei care au numărat atâția bani într-o joi seara pentru că am dus sumă „cash”. Nu știam atunci că putem să ne reducem taxele pentru banii donați. Am venit acasă liberi. Domnul Isus a biruit, am avut din nou pace în inimile noastre. Și Domnul ne-a purtat de grijă cum nu ne-am imaginat vreodată în viața noastră. A da Domnului a zecea parte pentru mine este a spune “Domnului Tu ești stăpânul meu, nu banul.” Poate acum ești într-o situație financiară dificilă. Poate ai nevoie de mai mulți bani ca să îți acoperi nevoile financiare legitime. Dumnezeu știe de ce ai trebuință. Nu te opri să dai a zecea parte Domnului chiar dacă e dificil.

Mulțumirea

Dumnezeu ne dă toate lucrurile ca să ne bucurăm de ele. Nu putem să ne bucurăm de lucrurile materiale dacă nu avem o stare de mulțumire în inima noastră. John D. Rockefeller, la un moment dat cel mai bogat on din America, a fost întrebat de un reporter “De câți bani ai nevoie ca să fie destul?” Acest miliardar a răspuns “Un pic mai mult”. Alt studiu arată că nivelul de satisfacție și mulțumire a 400 dintre cei mai bogați oameni din lume este la același nivel cu a oamenilor care locuiesc în Kenya fără electricitate sau apă potabilă. Mulțumirea, fericirea și satisfacția personală vin dintr-o relație personală cu Dumnezeu nu din mulțimea bogățiilor. Dacă relația ta cu Dumnezeu e bună te vei putea bucura din plin de multul  sau puținul pe care îl ai.

Bucură-te de ce ai acum și nu te compara cu nimeni. Pentru o perioadă în România, chiar după ce am terminat liceul, am devenit reprezentantă a companie Zepter. Nimic nu mă ajuta mai bine să vând aceste oale Zepter ca următoarea frază „Vecina ta a comandat setul acesta!” Vedeam cum li se fac ochii mari la doamne și după o scurtă pauză auzeam fraza  “Și eu îl vreau tot pe acesta”. Biblia ne îndeamnă să ne bucurăm cu cei ce se bucură, nu să-i invidiem. Invidia ne ia bucuria.