https: //www. romaniantimes. com/index. php/categorii/meditatii-crestine/marinela-buzas/1880-identitatea-32. htm

Identitatea omului în Christos Domnul  vis-a-vis de dragoste

Pe fundalul unei lumi tulburate, atât de COVID-19 cât și de protestele de pe străzile Americii (dar și în alte locuri ale lumii), consider că subiectul dragostei este unul bine venit, atât pentru pacea sufletului nostru cât și pentru binele celor din jur. La baza identității creștine stă faptul că Îl iubim pe Dumnezeu și pe cei din jurul nostru, din cauză că El ne-a iubit întâi și că a turnat în inimile noastre dragostea Lui. “Însă nădejdea aceasta nu înșală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.” (Romani 5:5).

AGAPE

În limba greaca (limba Noului Testament), cel mai folosit cuvânt pentru dragoste este “agape”. Agape se referă la dragostea lui Dumnezeu. Dumnezeu este dragoste, iar dragostea Lui trebuie înțeleasă în lumina sfințenie Lui, a credincioșie Lui, a dreptății Lui și a întregii sale Ființe. O imagine eronată despre ce înseamnă dragostea și despre cine este Dumnezeu, ne poate rătăci de la adevăr. Agape este dragostea, necondiționată și nemeritată, oferită de Dumnezeu omului, dar care L-a costat pe Dumnezeu chiar viața Fiului Său. Este important să înțelegem că nu este nimic ce noi am putea să-I oferim lui Dumnezeu ca să fim mântuiți sau iubiți de El. Mulți se supără pe Dumnezeu în mijlocul încercărilor, crezând că Dumnezeu le este dator cu ceva. Alții întreabă: “Dacă Dumnezeu este suveran, bun și ne iubește cu adevărat, atunci de ce permite suferita?” Până nu înțelegem adevărul despre noi și despre Dumnezeu, până nu înțelegem că noi nu merităm nici aerul pe care-l respirăm, nu merităm nimic din toate bunurile pe care le primim zi de zi, nu putem să înțelegem dragostea lui Dumnezeu.

Omul este creația Lui Dumnezeu, un pumn de țărână în care El a suflat suflare de viață. Omenirea, prin păcat, L-a respins pe Dumnezeu și stă gata să piară sub ghilotina celui rău, paradoxal, cu ultima putere oamenii străpung chiar mâinile care ar putea să le aducă salvarea. Aceasta am făcut fiecare dintre noi, prin păcatul nostru: am străpuns mâinile, picioarele și coasta Domnului Isus; L-am omorât pe Fiul lui Dumnezeu. Plata păcatului este moartea, iadul, blestemul și despărțirea de Dumnezeu, aici pe pământ și odată în veșnicie. “Fiindcă plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 6:23). Înainte ca să aparținem lui Dumnezeu, fiecare eram morți în greșelile și păcatele noastre. Dumnezeu își arată dragostea față de noi oferindu-ne a doua șansă, mântuirea prin jertfa Domnului Isus. Mintea noastră limitată nu poate să înțeleagă toate ramificațiile faptului că Fiul lui Dumnezeu a plătit, cu însuși viața Lui răscumpărarea noastră. Este dincolo de înțelegerea omului, este o minune dar este realitatea vieții mele și sper a multora dintre dumneavoastră. Îmi plac așa de mult versurile cântări care spune astfel: „E-o minune când soarele-apune, Minune din veșnicii, Dar mai mare-i minunea din inimă, E minunea că El m-a iubit.” Ferice este de cei care au trăit minunea mântuirii, a nașterii din nou și care trăiesc pentru Christos, bucurându-se de dragostea Lui. Dacă cu adevărat ai fost născut din nou, ai trecut din moarte la viață, ai fost mutat de sub împărăția celui rău în Împărăția lui Dumnezeu, Îl iubești pe Dumnezeu, cauți voia Lui, și aștepți cu drag revenirea Lui. În momentul în care am înțeles și am acceptat jertfa Domnului pentru noi, de fapt noi murim împreună cu Christos și înviem împreună cu El la o nouă viață. Nu poți să dai ce nu ai, și nu poți să te bucuri de ce ai, dacă nu știi că ai. De aceea, noi trebuie să primim dragostea de la Dumnezeu ca să putem să o dăm și trebuie să cunoaștem adâncimile dragostei Lui, ca să ne putem bucura de viața din belșug pe care Domnul Isus o are pregătită pentru noi. Dacă nu te bucuri de această dragoste în viața ta, dacă nu ești copilul lui Dumnezeu, vreau să știi că nu e prea târziu pentru tine, indiferent în ce situație te-ai afla. Devii creștin atunci când cu pocăință și credință vii la Dumnezeu, acceptând ca Isus să-ți fie Domn și Mântuitor. Astfel intri într-o relație cu Dumnezeu în care El îți devine Tată iar tu ești copilul Lui iubit.

Nimeni și nimic nu-l poate despărți, pe cel care rămâne în Christos, de dragostea lui Dumnezeu.

Dacă Dumnezeu ne-a iubit așa de mult, pe când eram departe de El, cu cât mult avem siguranța dragostei Lui acum că suntem copiii Lui! “Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea fată de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoși, Hristos a murit pentru noi. Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu.” (Romani 5:8,9). Nimeni și nimic nu ne poate lua această realitatea a dragostei Lui față de noi. “Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine.” (Isaia 54:10). Domnul este plin de milă și îndurare față noi, cei care rămânem în Christos. Atunci când venim la El cu pocăință, El ne iartă pentru că ne iubește. Atunci când trecem prin boli, plăgi, sărăcie sau alte necazuri, nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu nu ne iubește; chiar Domnul Isus ne-a spus că în această lume vom avea necazuri. Dragostea și harul Lui ne vor ajuta să trecem biruitori prin orice situație, călăuziți fiind și ajutați de Duhul Lui cel Sfânt. “Totuşi în toate aceste lucruri noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Căci sunt bine încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălțimea, nici adâncimea, nicio altă făptură nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos, Domnul nostru. ” (Romani 8:37-39).

Dragostea este însuși Dumnezeu, ea nu este un elixir de care să te folosești când ai nevoie, ca mai apoi să-l pui pe raft la păstrat. Noi rămânem în Christos și în dragostea Lui pentru că avem o relație personală cu Dumnezeu. În această relație noi suntem umpluți, prin Duhul Sfânt, cu dragostea Agape, ca să umblăm în ascultare. “Cum M-a iubit pe Mine Tatăl, așa v-am iubit și Eu pe voi. Rămâneți în dragostea Mea.” (Ioan 15:9). Dragostea Agape stă la temelia vieții noastre de creștin.

Sufletul inundat de Agape poate să înțeleagă ce înseamnă că în dragostea nu este frică, ci dragostea este plină de bunătate, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul, acoperă păcate, nu caută foloasele sale, nu se mândrește, este gata să se jertfească pentru adevăr, este îndelung răbdătoare, smerită, fără prefăcătorie, este legătura desăvârșirii, ținta poruncii….

Va continua.