Inima are de-a face cu bunăvoința noastră, în timp ce duhul ține de capacitate. Inima noastră de la început, din cauza răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu, a devenit tare sau veche, prin urmare ea este numită inimă de piatră sau o inimă veche. Această inimă veche este împotriva lui Dumnezeu, nu-L vrea pe Dumnezeu și nu vrea să coopereze cu Dumnezeu. Acum Dumnezeu ne dă o inimă nouă. Nu înseamnă că El ne dă o altă inimă pe lângă inima noastră veche, ci înseamnă că prin regenerarea Duhului Sfânt El ne înmoaie inima noastră de piatră făcând-o să devină o inimă de carne, înnoind-o astfel pentru a deveni o inimă nouă. Această inimă nouă este înclinată înspre Dumnezeu și manifestă afecțiune față de Dumnezeu și lucrurile lui Dumnezeu. Este un organ nou care înclină înspre Dumnezeu și Îl iubește, ne face binevoitori să cooperăm cu Dumnezeu și binevoitori să-i îngăduim vieții lui Dumnezeu să se dezvolte și să lucreze în mod liber, de la interior către exterior.

   Duhul pe care noi l-am avut de la început, din cauza separării de Dumnezeu, este mort și a devenit vechi, de aceea este numit un duh vechi. Din moment ce acest duh vechi și-a pierdut capacitatea de a avea părtășie cu Dumnezeu și de a-L contacta pe Dumnezeu, faptul că el nu are nici o cale de a coopera cu Dumnezeu este natural. Acum Dumnezeu ne dă un duh nou. Nu înseamnă că El ne dă un alt duh pe lângă duhul nostru cel vechi ci înseamnă că prin regenerarea Duhului Sfânt El înviorează duhul nostru mort făcându-l un duh viu, înnoindu-l astfel într-un duh nou. Acest duh nou poate avea părtășie cu Dumnezeu și-L poate percepe pe Dumnezeu și lucrurile spirituale. Este un nou organ pentru contactarea lui Dumnezeu; el ne face capabili să cooperăm cu Dumnezeu și, prin părtășie cu Dumnezeu, să-i îngăduim vieții lui Dumnezeu dinăuntrul nostru să se dezvolte și să lucreze spre exterior.

   Cu O INIMĂ NOUĂ suntem DORITORI, DISPUȘI, BINEVOITORI, SĂ COOPERĂM CU DUMNEZEU, iar cu un DUH NOU SUNTEM CAPABILI SĂ COOPERĂM CU DUMNEZEU. Dar o inimă nouă și un duh nou nu pot să ne facă decât să însetăm după Dumnezeu și să-L contactăm pe Dumnezeu îngăduind astfel vieții din noi să se dezvolte spre exterior în mod liber; nu pot răspunde cerinței nelimitate pe care o are Dumnezeu de la noi, care este aceea ca noi să atingem standardul divin al lui Dumnezeu Însuși. Prin urmare, atunci când Dumnezeu ne regenerează, El face în plus un lucru foarte glorios și extraordinar:

 EL ÎȘI PUNE PROPRIUL SĂU DUH, DUHUL SFÂNT, ÎN DUHUL NOSTRU CEL NOU!

   Acest DUH SFÂNT este întruchiparea lui Hristos iar Hristos la rândul Său este întruparea lui Dumnezeu. Prin urmare, intrarea DUHULUI SFÂNT în noi este intrarea DUMNEZEULUI TRIUNIC ÎN NOI. Astfel, Creatorul și creatura sunt uniți.

   O, acest lucru merită cu adevărat lauda noastră! Mai mult, Duhul lui Dumnezeu, Duhul cel veșnic sau Duhul infinit, are funcții nelimitate și o putere extraordinară. Astfel, atunci când locuiește în duhul nostru cel nou, El Își poate folosi puterea nelimitată pentru noi pentru a ne unge și a ne alimenta pentru a lucra și a Se mișca înăuntrul nostru, astfel El ne face capabili să răspundem cerinței nelimitate pe care o are Dumnezeu de la noi îngăduind astfel vieții lui Dumnezeu să se dezvolte continuu din duhul nostru, prin sufletul nostru și înspre trupul nostru.

   În cele din urmă, EL NE FACE SĂ ATINGEM STADIUL GLORIOS DE A FI ÎN ÎNTREGIME CA DUMNEZEU! ALELUIA!

   Aici ne este revelat un singur lucru: calea lui Dumnezeu de eliberare și autoîmbunătățirea omului sunt fundamental diferite. Autoîmbunătățirea omului nu este decât o lucrare făcută asupra a ceea ce omul are de la început, adică asupra sufletului și asupra trupului său împreună cu capacitățile lor. Chiar dacă îmbunătățirea este încununată de succes ea este încă foarte limitată din cauză că puterea omului e limitată. Dar în ce privește eliberarea lui Dumnezeu, deși trece și ea prin fiecare parte a sufletului nostru și o înnoiește gradat pe fiecare, ajungând de asemenea în trupul nostru, esențial este faptul că Duhul Lui Dumnezeu, aducând cu sine viața lui Dumnezeu, este adăugat în duhu nostru. Având puterea divină, nelimitată, el este capabil să răspundă cerinței nelimitate a lui Dumnezeu. Aceasta este o adăugare nu o îmbunătățire! A încerca îmbunătățirea nu înseamnă decât a îmbunătăți lucrurile pe care le avem deja și este ceva limitat, dar a adăuga ceva din Dumnezeu Însuși este ceva nelimitat.

   Ceea ce am spus ar trebui să ne facă să vedem clar faptul că regenerarea ne face să primim viața lui Dumnezeu. În această viață este conținută o funcție naturală, iar funcția naturală a acestei vieți este legea vieții. Astfel, viața lui Dumnezeu este sursa acestei legi a vieții iar regenerarea este originea acestei legi a vieții. Deși această lege a vieții este derivată din viața lui Dumnezeu, totuși ea intră în noi PRIN REGENERARE.