Dacă am căuta bunăstarea sufletului nostru la fel de mult pe cât ne îngrijim de trup, lumea în care trăim ar avea o cu totul altă față. Dacă am prețui influența pe care sufletul o are asupra sănătății trupului, am da mult mai puțin de lucru doctorilor, iar spitalele ar fi mai rare.

Presupun că este incomparabil mai ușor de pus un diagnostic pentru bolile palpabile și măsurabile ale trupului, decât pe afecțiunile sufletului și ne este mai comod a-i lăsa pe doctori să-și bată capul cu diagnosticul. Doar pentru asta îi plătim. Tendința natural-umană este să evităm scrutarea prea adâncă a lăuntrului nostru, care ar putea revela situații stânjenitoare, motivații egoiste, dorințe nelegitime și alte lucruri de felul acesta.

Când vine vorba de suflet, doctorii sunt nevoiți să se bizuiască în mare parte pe informațiile furnizate de noi, sau de modificările observabile în comportamentul nostru. Iar noi, fie că nu știm, fie că nu ne convine, fie că devenim sfielnici, ezităm să ne dezvelim sufletul în fața altei ființe umane, preferând să păstrăm neumblate cotloanele și ascunzișurile propriei persoane, în care am dosit de-a lungul anilor tot ce am socotit demn de ascuns de ochii aproapelui nostru.

Vizitele la doctor sunt ocazionate de apariția unor simptome care ne îngrijorează, dar o respectare regulată a recomandărilor Cărții de Suflet ne poate scuti de multe neplăceri. Fără să dea detalii, Cartea oferă cititorului credincios soluții și sfaturi generale pentru igiena și dieta sufletească, mijlocind o legătură cu însuși Spiritul Creator, care n-are nevoie de analize, sondaje și experimente pentru a pune diagnosticul exact. Tratamentul cel mai eficient, atât pentru suflet, cât și pentru trup, este cel preventiv și profilactic, pe care Cartea îl prescrie.

Influența trup-suflet este reciprocă. Boala trupului afectează într-o mare măsură starea sufletească, deși este posibil pentru acesta din urmă să trăiască sănătos, echilibrat și să prospere înlăuntrul unui trup bolnav, contrar vechiului dicton latin, “mens sana in corpore sano”.

Trăiesc împreună două entități în carapacea trupului nostru, dar evoluția lor în timp este contrară, “… omul nostru de afară se trece, totuși omul nostru din lăuntru se înoiește din zi în zi … căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veșnice” (2Cor 4:16,18).

http: //agapianus. wordpress. com