Toamna
    

   A dat fuga prin pomi... au ignorat-o!

   Pădurea-și strânge verdele în măduva intensă, netemându-se de caleașca vântului, mânată de curiozitatea nervoasă a ''doamnei care a vrut să scuture pomii cu biciul vizitiului, tremurând crengi, amestecând ochiuri de lumini, gata să ruginească vârfurile la asfințit.

   Veverițe atlete zburdă din ram în ram încercând să-și smulgă nucile bine ținute în frontalii înfipți în coji, spre a le duce în vizuini.
   Țipete și răzbunări, amenințări, fac să tremure frunzele care se scutură nervos de săriturile lor.
   Se îngustează lumina printre crengi, pierzându-se ca niște inele albastre cerești, tot mai mici, până trec dincolo de hotar...
   Miresmi înțepătoare răzbat din pădure, tămâi ce ți le imaginezi în candele pâlpâind și simți un gust de scoarță de copac umedă, cu gust înecăcios.
   Câteva corole albe, acomodate luminii locului, invită să te direcționeze unde dorești să ajungi, doar să te hotărăști.
   Stropi dulci, alunecă abundent ca un șarpe subțire, se preling pe scoarța arțarului, ce-i pregătit să-și schimbe culoarea frunzelor.
   Ciuperci mari, ca niște receptoare radio, se îngrămădesc pe sub crengi, formând un evantai hawaian, gata să-și tremure ritmurile.
   Așezate pe pământ două pavilioane albe, ciuperci după ploaie parcă așteaptă să-și înceapă emisia:
   - Pământ... pământ... Alo! pădurea... pădurea! ...
... Două frunze îmbrăcate-n galben și roșu aprins, dansează îmbrătișate; lent... așezându-se pe umărul meu la odihnă.
   - Șșșșșșșșșșșșșșșșșșt! Să nu le deranjăm! ...
   -A venit toamna!

   12 septembrie 2020-Delafield