Indiferent dacă un om se află în minte, în emoție sau în voință, el este sufletesc. Indiferent dacă un om trăiește în minte, în emoție sau în voință, el trăiește în suflet. Indiferent dacă un om trăiește prin minte, emoție sau voință, el trăiește prin suflet. Prin urmare, este foarte ușor să judecăm dacă un om este sufletesc. Nu trebuie decât să vedem dacă el acționează sau nu prin minte, emoție sau voință și dacă el trăiește sau nu în minte, emoție sau voință. Cât timp acționează și se comportă prin una din acestea trei, el este un om sufletesc.

 Un OM SUFLETESC este de multe ori ceea ce oamenii numesc UN OM BUN.

   În multe cazuri el este ireproșabil în ochii oamenilor. Gândirea clară mereu stârnește laude din partea omului pentru cei care acționează prin ea. Emoția moderată mereu aduce aprobarea omului din partea celor care trăiesc în ea. O voință fermă de asemenea aduce elogiu din partea omului pentru cei care se bazează pe ea. Dar dacă omul trăiește în acestea, chiar dacă nu trăiește în păcat, el nu trăiește în duh. Deși înaintea omului el pare să fie fără păcat și fără greșeală, înaintea lui Dumnezeu duhul său este blocat, iar înțelegerea sa spirituală e redusă.

   Odată, într-un anumit loc am întâlnit un lucrător. Comportamentul său era într-adevăr bun dar el trăia prea mult în minte sau în creier de aceea îi era greu să înțeleagă sau să priceapă lucrurile spirituale. De fiecare dată când îi vorbeam despre lucruri legate de slujirea lui Dumnezeu mă temeam foarte mult că ochii lui vor începe să se rotească. Atunci când îi vorbeam, el asculta până aproape să înțeleagă ideea dar apoi ochii lui începeau să se rotească și el devenea din nou confuz. Când ochii lui se roteau însemna că mintea analiza. El își folosea doar mintea pentru a analiza, el nu-și folosea duhul pentru a simți lucrurile lui Dumnezeu, de aceea îi era foarte greu să înțeleagă și să simtă lucrurile spirituale.

   Gândirea este de multe ori o problemă și obstacolul fraților în domeniul lucrurilor spirituale. Mulți frați își folosesc gândirea în mod frecvent pentru a se ocupa de lucrurile spirituale. Ei cred că pot înțelege lucrurile spirituale exersându-și mintea; ei nu știu că mintea, fiind o parte a sufletului, nu poate înțelege duhul. Un om care trăiește în minte trăiește în suflet și cu siguranță devine un om sufletesc fără nici o capacitate de a înțelege lucrurile spirituale.

   Așa cum mintea este o problemă a fraților în lucrurile spirituale, tot astfel emoția este în mod frecvent problema surorilor. Motivul pentru care multe surori nu pot înțelege sau simți lucrurile spirituale este acela că ele sunt prea mult în emoție. În bisericile din diferite localități am văzut multe surori bune care au entuziasm și dragoste, care sunt atente în comportament și a căror purtare este serioasă dar când este vorba despre lucrurile spirituale lor le lipsește conștiența și cu greu le pot pricepe. Cauza este faptul că ele trăiesc prea mult în emoția lor și acționează prea mult prin emoția lor. În aparență emoția nu este păcat dar emoția le împiedică să trăiască în duh, să atingă lucrurile lui Dumnezeu prin duhul lor, să aibă vreun simț spiritual și să înțeleagă lucrurile spirituale. Emoția este capcana lor, ea le ține în sfera sufletului pentru a trăi prin suflet și a deveni o persoană sufletească.

   Pentru mulți frați voința este de asemenea o problemă și o piedică în ceea ce privește înțelegerea lucrurilor spirituale. Chiar și unele surori au această problemă. Ei-ele, judecă și decid lucrurile prea mult prin voința lor deci în mod inconștient trăiesc în suflet, neavând nici un simț sau înțelegere spirituală în legătură cu lucrurile spirituale.

   În orice parte a sufletului s-ar afla vreo persoană, ea va acționa foarte ușor prin acea parte și va trăi în acea parte. De fiecare dată când cineva care este în minte se confruntă cu o problemă, în mod natural se va gândi la acea problemă din nou și din nou analizând-o din multe unghiuri. Cel care este în emoție în mod inconștient se va îngriji foarte mult de emoție în relațiile cu cei din jur și în mânuirea lucrurilor. Cel cu o voință foarte puternică se va baza foarte ușor pe voință în relațiile sale cu oamenii și cu lucrurile luând hotărâri ferme și decizii de neclintit. Dacă o persoană trăiește cu ușurință și în mod natural într-o anumită parte a sufletului cu siguranță îi aparține acelei părți indiferent care este ea.

   Dacă vezi o persoană care gândește, analizează. cântărește și măsoară fiecare lucru într-un mod foarte natural, poți fi sigur că ea acționează prin intelect, prin urmare, ea este în minte. Dacă o persoană se stârnește ușor atunci când se confruntă cu diverse lucruri, râde și plânge ușor, este veselă într-un moment și deprimată în momentul următor, știi că este una care abundă în emoție și este emoțională. Dacă de fiecare dată când te confrunți cu diverse lucruri plănuiești și decizi fără nici un efort iar voința ta intervine și funcționează fără să te mobilizeze în mod deosebit, atunci fără îndoială ești puternic în voință și ești în voință. Dacă o parte a sufletului este tare sau este din belșug într-o persoană, întotdeauna acea parte iese în evidență de fiecare dată când persoana se confruntă cu vreun lucru și se ocupă de el. Dacă o parte a sufletului unui om, oricare ar fi ea, ia conducerea în tratarea lucrurilor, aceasta constituie o dovadă a faptului că el se află în acea parte specifică și de asemenea constituie o dovadă a faptului că este un OM SUFLETESC.