Și la aceasta ați fost chemați: fiindcă și Hristos a suferit pentru voi, și v-a lăsat o pildă, ca să călcați pe urmele Lui... El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru neprihănire. 1 Petru 2.21,24

   Chemarea de a urma exemplul lui Hristos și de a umbla pe urmele Lui este așa de înaltă, încât avem toate motivele să ne întrebăm cu mirare cum li se poate cere oamenilor păcătoși să umble ca Fiul lui Dumnezeu? Răspunsul pe care majoritatea oamenilor îl dau este unul practic: Nu li se poate cere așa ceva: porunca stabilește un ideal frumos, dar de neatins. (NOTĂ: THOMAS A. KEMPIS A SPUS: TOȚI OAMENII ÎȘI DORESC SĂ FIE CU HRISTOS DAR PUȚINI SUNT CU ADEVĂRAT GATA SĂ TRĂIASCĂ VIAȚA LUI HRISTOS.)

   Răspunsul dat de Scriptură este însă diferit. El ne îndreaptă privirile spre minunata relație în care Îi rămânem fideli lui Hristos. Deoarece unirea noastră cu El pune la lucru în noi o viață cerească cu toate puterile ei, atunci ni se poate pretinde, cu toată seriozitatea, să trăim așa cum a trăit Isus. Realizarea acestei relații dintre Hristos și poporul Său este necesară pentru fiecare om care este sincer în urmarea exemplului lui Hristos.

   Și cum este această relație? Ea are trei aspecte. Petru vorbește în acest pasaj despre Hristos drept ÎNLOCUITOR, EXEMPLU și CAP al nostru. Hristos este ÎNLOCUITORUL nostru. HRISTOS A SUFERIT PENTRU VOI - EL A PURTAT PĂCATELE NOASTRE ÎN TRUPUL SĂU, PE LEMN. Ca ÎNLOCUITOR, Hristos a suferit și a murit în locul nostru. El a purtat păcatul nostru și i-a frânt blestemul și puterea. În calitate de ÎNLOCUITOR, El a făcut ceea ce noi nu am fi putut face, ceea ce nu mai trebuie să facem acum.

   Hristos e de asemeni, EXEMPLUL nostru. Într-un anumit sens, lucrarea Sa este unică, în alt sens, și noi trebuie să-L urmăm în această lucrare, noi trebuie să facem așa cum a făcut El, să trăim și să suferim ca El. HRISTOS A SUFERIT PENTRU VOI, ȘI V-A LĂSAT O PILDĂ CA SĂ CĂLCAȚI PE URMELE LUI. Suferința Lui ca Înlocuitor al meu mă cheamă la o suferință ca a Lui, El fiind exemplul meu. Dar este acest lucru rezonabil? În această suferință, ca Înlocuitor al meu El  a avut puterea naturii divine, în consecință, cum se poate aștepta cineva de la mine ca, în slăbiciunea cărnii, să sufăr ca El? Nu cumva este o prăpastie de netrecut între aceste două lucruri pe care Petru le unește atât de strâns - suferința ca Înlocuitor și suferința ca Exemplu? Nu, există un al treilea aspect binecuvântat al lucrării lui Hristos care aruncă un pod peste acea prăpastie, făcând legătura dintre Hristos ca Înlocuitor și Hristos ca Exemplu. El ne creează posibilitatea, într-adevăr, de a lua Înlocuitorul drept Exemplul nostru, de a trăi, de a suferi și de a muri ca El.

   Dar Hristos este, de asemenea, și CAPUL nostru! În virtutea calității Sale de Cap, celelalte două calități, cea de Înlocuitor și cea de Exemplu, își găsesc unitatea și rădăcina. Hristos este al doile Adam. Eu, credincios fiind, sunt una cu El din punct de vedere spiritual. În această unitate El trăiește în mine și îmi face parte și mie de puterea lucrării Sale terminate, de puterea suferințelor, a morții și a învierii Lui. Pe această bază ni se spune în Romani 6 și în alte locuri că creștinul este cu adevărat mort față de păcat și viu față de Domnul. Viața pe care o trăiește Hristos - viața care a trecut prin moarte și puterea acelei morți - lucrează în credincios, astfel că el e mort și a înviat din nou cu Hristos. Acest gând l-a avut Petru în minte când a scris cuvintele: EL A PURTAT PĂCATELE NOASTRE PE LEMN, înțelegând nu numai că prin moartea Lui noi putem primi iertarea, ci și că noi, FIIND MORȚI FAȚĂ DE PĂCATE... TRĂIM PENTRU NEPRIHĂNIRE.

   După cum avem parte în moartea spirituală a primului Adam, fiind morți cu adevărat față de Dumnezeu în el, tot așa avem parte în al doilea Adam, fiind morți cu adevărat față de păcat în El și tot în El fiind înviați din nou față de Dumnezeu. Hristos nu este doar Înlocuitorul nostru care a trăit și a murit pentru noi, Exemplul nostru care ne-a arătat cum să trăim și să murim și în a cărui viață trăim acum. Aceasta ne dă puterea să ne urmăm Înlocuitorul ca pe Exemplul nostru: Hristos fiind Capul nostru în legătura care face credința în Înlocuitorul nostru și urmarea Exemplului Său inseparabil una.

   Acestea trei sunt una. Cele trei adevăruri nu pot fi separate unul de altul. Și totuși lucrul acesta se întâmplă mult prea des. Sunt unii care doresc să urmeze Exemplul lui Hristos fără credință în ispășirea Lui. Ei caută în ei înșiși puterea de a trăi ca El și, prin urmare eforturile lor sunt zadarnice. Alții țin cont de calitatea Lui de Înlocuitor, dar Îi neglijează Exemplul. Ei cred în răscumpărarea prin sângele crucii dar neglijează urmele pașilor Celui ce a purtat crucea. Credința în ispășire este temelia construcției, dar nu este totul. Și creștinismul acestora este deficitar, neavând o înțelegere reală a sfințirii, pentru că ei nu văd cum, împreună cu credința în ispășirea lui Hristos, urmarea Exemplului Său este absolut necesară.

   Alții au primit ambele adevăruri; Hristos ca Înlocuitor și Hristos ca Exemplu, și totuși le lipsește ceva. Se simt constrânși să-L urmeze pe Hristos ca Exemplu în ceea ce a făcut ca Înlocuitor al nostru dar le lipsește puterea. Ei nu înțeleg corect cum poate fi realizată urmarea Exemplului Său. Lucrul de care au nevoie este o înțelegere clară a ceea ce spune Scriptura despre Cristos în calitate de CAP al nostru. Deoarece Garantul nu este cineva din exteriorul meu, ci Unul în care mă aflu și care Se află în mine, eu pot deveni asemenea Lui.

   Viața Lui se manifestă în mine. El Însuși locuiește în mine, pentru că m-a cumpărat cu propriul Său sânge!

   A merge pe urmele Lui e o datorie și e ceva posibil - fiind rezultatul natural al minunatei uniri dintre Cap și membrele trupului. Doar când acest lucru este înțeles corect, binecuvântatul adevăr al Exemplului lui Hristos își va ocupa locul meritat. Dacă Însuși ISUS, PRIN ACEASTĂ UNIRE PE VIAȚĂ VA LUCRA ÎN MINE ASEMĂNAREA VIEȚII MELE CU A LUI, ATUNCI DATORIA MEA DEVINE EVIDENTĂ DAR ȘI GLORIOASĂ. Pe de-o parte, eu trebuie să rămân în El și să-mi deschid inima la binecuvântatele Sale lucrări în mine. Pe cât de sigur este faptul că El a biruit păcatul și blestemul pentru mine, pe atât de sigur El îl va birui prin puterea Lui în mine. Ceea ce a început prin moartea Lui pentru mine, El va desăvârși prin viața Lui în mine. Deoarece Înlocuitorul meu este și Capul meu, Exemplul Lui trebuie să fie, și va fi, regula vieții mele.