Când văduva Douglas a început să-mi vorbească despre iad, i-am spus cinstit că nu mi-aș dori să fiu acolo... Mi-a zis atunci că nu se cade să vorbesc așa, că ea n-ar fi spus niciodată una ca asta și că, în ce-o privește, va face totul ca să ajungă în rai... În rai, oamenii n-au altă treabă decât să se plimbe toată ziulica și să cânte la harfă, în vecii vecilor... Cât despre mine, socotind că nu-i nici o scofală să mă duc într-un loc unde o să vină și ea, m-am hotărât să nu îmi dau silințele ca să o însoțesc. (MARK TWAIN, AVENTURILE LUI HUCKLEBERRY FINN)

   Majoritatea oamenilor cred în viața după moarte. Și în majoritatea cazurilor, acest crez implică existența unui rai și a unui iad.

   Dacă ești un om bun și îmbrățișezi crezurile corecte, atunci vei ajunge în rai. În caz contrar vei ajunge în iad. Pare destul de simplu.

   Dacă i-ai întreba pe oameni cum cred ei că arată raiul, unii l-ar descrie fără prea multă convingere cam cum l-a descris și văduva Douglas. Alții privesc raiul ca pe o fabrică de plăceri veșnice în care ești mereu fericit, ai uimitoare puteri supranaturale și poți face tot ce vrei. În fimul Orașul Judecății de Apoi, raiul este descris ca un loc în care poți să mănânci câți carbohidrați și grăsimi dorești pentru că aceștia nu conțin deloc calorii. Serialul TV: Locul bun - prezintă o viață de apoi utopică în care îngerul Ted Danson îi lasă doar pe oamenii buni să intre. În răsturnarea de situație inițială, personajul principal este lăsat să intre acolo din greșeală, prin urmare trebuie să se prefacă a fi bun. Din episodul final reiese faptul că Ted Danson nu este un înger iar Locul Bun este de fapt Locul Rău.

   Majoritatea oamenilor consideră că raiul este locul  în care oricui I-AR PLĂCEA SĂ AJUNGĂ DACĂ I S-AR DA VOIE. Această pespectivă dă naștere întrebării:

   DE CE DUMNEZEU NU PERMITE MAI MULOR OAMENI SĂ AJUNGĂ ÎN RAI?

   Problema este că aceste perspective asupra raiului nu sunt adevărate. Oamenii își formează părerea despre rai hrănindu-se cu filme în loc să mediteze profund, serios și cu maturitate la cuvintele lui Isus. Raiul din filme este în principal o fabrică de plăcere de care s-ar bucura oricine căruia i s-ar îngădui să intre acolo.

   Însă viața după moarte descrisă de Isus este foarte diferită de raiul din filme. Iată principalul adevăr pe care trebuie să-l cunoști despre rai: raiul nu înseamnă viață împreună cu Dumnezeu.

   De fapt, în rai va fi imposibil să-L ocolim pe Dumnezeu!

   Raiul nu este un loc uriaș în care va trebui să cauți mult și bine, ca după Vrăjitorul din Oz, până să dai de urma lui Dumnezeu.

   Raiul nu-L conține pe Dumnezeu ci DUMNEZEU CONȚINE RAIUL. Așadar, a deveni un om care dorește raiul - ADICĂ O VIAȚĂ NEÎNTRERUPTĂ CU DUMNEZEU! - este o provocare, pentru că de multe ori ne dorim să putem face lucruri pe care nu am vrea ca Dumnezeu să le vadă. Adevăratul rai înseamnă SĂ TRĂIM O VIAȚĂ ÎN CARE TOATE GÂNDURILE, FAPTELE ȘI CUVINTELE NOASTRE SĂ FIE EXPUSE ÎN PERMANENȚĂ PRIVIRII LUI DUMNEZEU. PENTRU VEȘNICIE!

   Ai comis vreun păcat... ? Sunt sigur că nu l-ai comis sub ochii mamei tale. Nu ar mai fi avut nici un haz. Ca să comiți păcatul și să te bucuri de el, trebuia să fii într-un loc unde nu era mama ta. În cer nu există nici un loc în care să nu fie Dumnezeu!

   Odată așunși în cer, nu mai ai unde să fugi pentru a săvârși un păcat rapid. Dacă vrei să bârfești, să ascunzi ceva, să judeci, să te dai mare, să exagerezi sau să fii cinic, unde vei merge?

   D. W. își amintește de perioada în care nepoțica lui de doi ani și jumătate voia să se joace în noroi, unde nu avea voie, ața că-i tot spunea bunicii: Nu te uita la mine, buni! Până și sufletul fraged al unui copil mic ne arată cât ne dorim să nu fim văzuți atunci când săvârșim răul. Nu-i de mirare că reclamele care promit discreția au așa mare succes.

   (Ce se întâmplă în Vegas, rămâne în Vegas!)

   Aceasta este probabil adevărata rugăciune a păcătosului pe care o face înaintea oricărei fapte, a oricărui cuvânt sau gând interzis: -Doamne, nu te uita la mine! ÎN RAI, ACEASTĂ RUGĂCIUNE NU POATE FI NICI ROSTITĂ NICI ASCULTATĂ!

   Cu alte cuvinte, raiul este acel loc în care oamenii care vor să păcătuiască ar fi niște nenorociți. O bucurie pentru un om ar putea fi o tortură pentru un alt om. C. S. Lewis scria odată că un rai pentru țânțari și un iad pentru bărbați ar putea fi o combinație foarte convenabilă.

   Cerul este acea comunitate în care smerenia și cinstea, slujirea și generozitatea sunt la fel de previzibile precum gravitația pe pământ. J. H. Newman scria: Raiul nu este pentru oricine: este un gust cultivat.

   Adesea oamenii acuză creștinismul că ar prezenta chipurile, raiul, ca un club exclusivist în care toată lumea dorește cu disperare să intre, numai că Dumnezeu îi împiedică să o facă. Însă Isus ne-a învățat cu totul altceva și anume că nimeni nu vrea cu adevărat cerul.

   Imnul credinței -Stânca vieții - are un vers grăitor:

   De păcat dă-mi îndoită vindecare; Mă salvează de pedeapsă și mă fă curat.

   Nu este greu să-ți dorești salvarea de pedeapsă, ca parte din vindecare. Dumnezeu a fost atât de dornic să ne salveze de pedeapsă, încât L-a trimis pe Isus la cruce ca să sufere moartea spirituală supremă în locul nostru. Toți ne-am dori să scăpăm de pedeapsa lui Dumnezeu, dar adesea suntem puțin mai reticenți când vine vorba să fim curați.

   Problema noastră nu este cum putem să ajungem în rai ci mai degrabă, cum putem deveni oamenii pentru care cerul să fie un loc potrivit și de dorit.

   Dacă eu nu doresc prezența neîntreruptă a lui Dumnezeu în viața mea acum, cum aș putea să îmi doresc acest lucru cu adevărat o veșnicie întreagă, unde nu este permisă nicio faptă sau niciun gând păcătos, indiferent cât de atrăgător ar fi?

   DACĂ AȘA SE PUNE PROBLEMA ATUNCI, CINE VA AJUNGE ÎN CER? ...