"Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine şi legământul Meu de pace nu se va clătina”, zice Domnul, care are milă de tine." – Isaia 54:10

Într-o lume a urii, tu ești Dragostea. Într-o vreme a haosului, Tu ești Pacea. Într-o lume în care întunericul e tot mai răspândit, Tu ești Lumina.

Prin Cuvânt, Tu îmi umpli inima cu speranță. Îmi reamintești Cine ești și cine sunt, îmi arăți prețul răscumpărării, harul salvării și dragostea, motorul a toate.

Tu ești Iubitul inimii, pentru că ești Singurul care o cunoaște pe deplin, cu defecte și răni, cu cicatrici și dureri nespuse și totuși... o iubești. Ești Singurul care nu o poate răni, ci o sfințești mai mult, cu fiecare zi. Ești Cel care cunoști toate slăbiciunile firii și năzuințele Duhului, iar luptele ce se duc, nu Te depășesc, ci prin biruințe, devin tot mai puternică, mai aproape de voia Ta perfectă pentru mine.

Dincolo de finit, dragostea Ta străpunge Cerul și mă cuprinde din nou. Brațele Tale întinse pe Cruce au fost dragostea în cea mai pură formă. Cine poate iubi ca Tine, Iubit al inimii?

Mi-ai vorbit așa de profund, Doamne, prin Isaia 54:10. Știai că de două promisiuni am nevoie ca să mă ridic și mi-ai pus pe inimă așa frumos aceste două gânduri:

·       „dragostea Mea nu se va muta de la tine”

O, Doamne, doar nu poate fi chiar așa, nu? ! Ce am făcut să merit dragoste? Tu știi că ale mele greșeli merită dispreț, nu dragoste. Cum poți iubi o păcătoasă? ! Oricât mă străduiesc, răspunsul firii ia loc adesea dorinței Duhului și nu fac mereu cele mai bune alegeri... Și totuși, Tu nu îmi dai ceea ce merit, ci mă înveți că dragostea Ta rămâne aici, cu mine, mai ales la greu; dragostea nu se mută, nu pleacă trântind ușa agoniei... Harul dragostei Tale mă pune pe genunchi și simt puțin din profunzimea ei fără margini în inima mea, iar aceasta îmi oferă speranță.

·       „legământul Meu de pace nu se va clătina”

Acum, ridicată din durere și sfințită de al Tău har, îmi amintești că, datorită legământului etern, Tu nu mă uiți, indiferent de ce ar veni și de furtunile din jur. Sunt parte din Mireasa Ta, iar diavolul, dușmanul inimii, ar face orice pentru a smulge de la mine această onoare. Cu fiecare biruință, lupta e tot mai acerbă, dar legământul de pace cu Tine mă întărește. Pacea Ta, Prinț al păcii, aduce atât de mult bine ființei mele!

Când stăm în părtășie, când citesc promisiunile Tale din Cuvânt sau când Îți spun ofurile mele în rugăciune, când Te laud prin cântec și gânduri, pacea Ta coboară peste mine, îmi dai putere de Sus și pui în mine dorința de a continua, de a lupta, de a rămâne statornică legământului făcut în apa botezului. Știu că Cerul a fost în sărbătoare atunci cum e și acum, când fiii risipitori se întorc Acasă. Fiecare biruință proclamă victoria Ta deplină, pentru că nu am fi nimic fără de Tine, fără de puterea, dragostea și pacea Ta...

Promisiuni scumpe ne-ai făcut tuturor, Doamne! Te iubesc, Iubit al inimii mele și a tuturor celor ce Te-au făcut Domn și Mântuitor al vieții. Te lăudăm, Iubit etern al Miresei Cerești!