Despre noi, în comparații...

   Alexandrina  Tulics

... mă gândeam: am fost crescuți școlar, educați prin comparații... ni s-au pus în față, ni s-au strecurat în caracter: eroi, zâne, delicvenți, mediocri, deștepți și mai putin înteligenți... ne-au trecut prin arcurile și penițele educative... să fim! ! ...

   Ca cine? !

   Nu ne-au lăsat să ne descoperim...

   Să știm cine suntem, cine se odihnește în mintea, gândurile noastre, ce este inima, dar mai ales sufletul... și ne-am trezit că suntem ținta societății ''educate '' tot după aceleași programe pe care le consideram normale.

   Fugeam unii de alții, ascundeam inima de sufletul propriu, le oboseam până adormeam în gânduri răvășite, stropite bine cu lacrimi.

   Ne trezeam dimineața în ritmul impus fără să fi întrebat inima: Ți-e bine? ... Sufletul: te doare? ...

   Voi două, vă cunoașteți? Vă acceptați? De ce vă certați, contraziceți?

   Am alergat după himerele lor  - prietenii noștri - până obosisem, fără să știm mai nimic despre noi...

   Așa au venit inundațiile lacrimilor, reproșurile, nesiguranța, până am căzut sub litera Cuvântului salvați din propriile lacrimi.

   E toamnă... vântul a dansat incredibil de frumos frunzele care i s-au lăsat pe aripi în toate melodiile neauzite în alte toamne.