“Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului. ” (Efeseni 5:19). “Învăţaţi-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.”(Coloseni 3:16b).

Cântarea duhovnicească, izvorâtă dintr-o inimă predată Lui, cu scopul de a-L glorifica pe Dumnezeu, este un dar așa de frumos, un dar primit de la Dumnezeu. Cântarea și muzica, în general comunică, sfătuiește, învață, educă și creează diferite stări sufletești, făcând-o într-un mod foarte eficient. Cu sau fără cuvinte, muzica prin limbajul ei universal, trasmite valori, atitudini șichiar unele stări sufletești pe care oricine poate să le înțeleagă, indiferent de vârstă, de educație sau de cultură. “Cântarea este un mijloc, ca și vorbirea, ca și scrisul… este un mijloc de înălțare a Cuvântului lui Dumnezeu și unul frumos și plăcut.” (Niculiță Moldoveanu). Văd cântarea, ca și cum ar fi un crâmpei din lumina divină, care ne inundă viața cu un pic din bucuria cerească. Atât aici pe pământ, cât și în eternitate, cântărea va fi nelipsită. Creștinul este Templul Duhului Sfânt, iar cântarea duhovnicească este un element esențial identității lui, indiferent de situațiile prin care trece în viață. „Tu ești un adăpost pentru mine! Tu mă vei păzi de necaz, înconjurându-mă cu cântări de izbăvire!” (Psalmi 32:7).

Atunci când copiii lui Dumnezeu se sfinţesc, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, slava Domnului și plinătatea Duhului, vor umple Templul Duhului Sfânt. “În clipa când au ieşit preoţii din Locul Sfânt – căci toţi preoţii de faţă se sfinţiseră fără să mai ţină şirul cetelor şi toţi leviţii care erau cântăreţi: Asaf, Heman, Iedutun, fiii şi fraţii lor, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau, la răsăritul altarului, cu chimvale, alăute şi harpe şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe – şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba din pricina norului, căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.  (2 Cronici 5:11-14).

Totuși, trebuie să avem în vedere faptul că cel rău se lupta cu îndârjire, ca să depărteze omenirea de Dumnezeu. Subiectul muzicii nu-i este străin, celui ce a coborât pe pământ din prezenta lui Dumnezeu, din prezenta laudei, datorită răzvrătirii lui. Andrew Fletcher, un activist politic scoțian, a spus următoarele: „Lasă-mă să scriu cântecele unei națiuni – nu-mi pasă cine scrie legile ei”. Muzica are putere, formativă, asupra societății. Muzica este folosită cu mare succes de cel rău, ca să ducă o mulțime de oameni, dar în mod special pe ce tineri, în rebeliune, în imoralitate și în alte lucruri dăunătoare trupului, sufletului și duhului. Și aceasta o face cu mare succes, nu prin discursuri elaborate, sau prin alte metode sofisticate, ci prin versuri și melodii. Creștinul trebuie să fie cu mare băgare de seamă la ce fel de muzică ascultă, pentru că nu orice fel de muzică are un efect benefic. Nu putem să spunem despre nici o notă muzică că este rea, așa cum nu putem să spunem despre nici o literă a alfabetului că este rea. Totuși cu aceleași litere a alfabetului formulăm laude la adresa lui Dumnezeu și tot cu aceste litere putem să-L hulim. Muzica are un limbaj complex, care este folosit eficient, pentru a comunica. Muzica poate comunica și mesaje rele, menite să stârnească răzvrătire și stârnirea poftelor, mai ales în generația tânără. Deși interesul copiilor, sau mai bine spus a părinților, de a studia muzică (fie la un instrument sau a cânta cu vocea) este în descreștere, totuși interesul tinerilor și a copiilor de a asculta muzică, nu este în scădere. Dacă în timpul în care Biblia a fost scrisă nu puteai să asculți muzică decât în direct, sau să cânți, acum direct de la telefonul mobil, prin căști, copiii pot să asculte ce muzică doresc. Problema este că, de cele mai multe ori, părinții nici nu își dau seama câte lucruri li se transmit copiilor prin muzica pe care o ascultă. Părinții nu își dau seama că copiii lor, chiar stând frumos lângă ei, sunt îndoctrinați prin muzica pe care o ascultă.

Ca și copii ai lui Dumnezeu, avem chemarea sfântă de a-L lăuda pe Dumnezeu, de a vorbi între noi cu psalmi și cântări duhovnicești. Mă rog ca fiecare să primim lumină de la Duhul Sfânt și să experimentam binecuvântarea cântării duhovnicești, în mod personal. În următoarea ediție, vom discuta câteva caracteristici ale cântării duhovnicești, printre care vom atinge: Cântarea duhovnicească are în centru ei pe Dumnezeu și numai pe Dumnezeu, Cântarea duhovnicească este în armonie cu întreaga Scriptură, Prin cântarea duhovnicească Îl lăudăm pe Domnul Dumnezeu cu toată reverența, și Cântarea duhovnicească are sunete deslușite.

Cântarea duhovnicească are în centrul ei pe Dumnezeu.

Prin cântările noastre, noi Îi aducem gloria, cinstea, adorarea și închinarea, numai Domnului. Cântăreții și compozitorii cântărilor duhovnicești, nu trebuie să atragă atenția asupra lor; ei nu trebuie să urmărească să devină centrul atenție, ci scopul central trebuie să fie acela de a-L glorifica pe Dumnezeu. „Domnul este tăria mea şi temeiul (motivul, pricina, cauza, fundamentul, miezul, mijlocul, prilejul) cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda.” (Exod 15:2). Cei care cântă și cei care compun cântări duhovnicești, trebuie să fie cu băgare de seamă ca nu cumva să devină ei pricina laudelor, iar cei care îi laudă trebuie să o facă cu prudență. Laudele pot să ducă o persoană la mândrie, iar mândria merge înaintea căderii. Cred că fiecare putem să numim cel puțin o persoană care a început să cânte în biserică, lăudându-L pe Dumnezeu, dar de dragul unei cariere, de dragul banilor sau al altor idoli, care vin odată cu mândria, au ajuns să sfârșească departe de Dumnezeu.

Cântarea duhovnicească este în armonie cu Scriptura.  Tot așa cum analizăm predicile, ca să nu se strecoare învățături străine Scripturii în Biserică, tot așa trebuie să cercetăm și mesajul care se transmite, prin cântări. Așa cum acceptăm învățătura Biblie în întregime, tot așa cântările trebuie să-L reflecte pe Dumnezeu, așa cum ni se revelează El în Scriptură. Despre Psalmi, cartea cu cele mai multe capitole din Biblie, putem spune că este o carte de cântări. În Psalmi găsim imnuri și poezii îmbinate cu rugăciune, îndemnuri și învățături despre Dumnezeu și creația Sa, învățături despre judecată, despre înțelepciune, despre păcat, profeții despre venirea Domnului Isus în lume și nu numai. În Psalmi îl descoperim pe Dumnezeu, caracterul Lui și realitatea trăirii noastre în relație cu El. Deși Psalmii au fost scriși în decursul a aproximativ 1000 de ani, Dumnezeul descris în Psalmi, și de fapt în toată Biblia, este același Domn, Suveran, Mântuitor, drept Judecător, înțelept, plin de milă și bunătate, și care este gata să dea mântuirea celui ce vine la El cu sinceritate. Dumnezeu este același și astăzi. El vrea să ni se descopere în toată frumusețea, splendoarea și sfințenia Sa. Atunci când Îl cunoaștem pe El în mod personal, când venim cu pocăință la El și suntem transformați de dragostea Lui, cântarea noastră va reflecta atitudinea de supunere și smerenie a unei inimi total predate Lui. Doar Adevărul, adică Dumnezeu, ne poate face liberi. Dacă tăiem din Adevăr, nu mai este Adevăr. Dumnezeu este “Cel ce Este”. De aceea, prin cântări, noi trebuie să-L reflectăm pe Dumnezeu așa cum este. Nu putem să acceptăm doar unele dintre caracteristicile lui Dumnezeu, iar pe altele le ignorăm. Adevărata bucurie, pace și fericire, vine numai în urma pocăinței, credinței, renunțării la sine și acceptării Domnie lui Isus. Această realitate este exprimată așa de frumos în viața lui David, despre care Dumnezeu spune că este un om după inima Lui. David a venit înaintea lui Dumnezeu cu o inimă zdrobită, în sinceră pocăință, și a primit de la Domnul iertarea și bucuria mântuirii. Un element crucial al închinării este pocăința. Cântările noastre, la fel ca și Psalmii, trebuie să reflecte și pocăința, renunțarea la păcat, smerenia și răstignirea eului, tot atât de mult cât reflectă adorarea, exprimarea dragostei și mulțumirii pentru multele binecuvântări pe care Domnul le-a revărsat peste noi. Cântarea ancorată în Scriptură ne va ajuta ca să ne raportăm corect la Dumnezeu și să avem sentimente și atitudini corecte. De la înălțarea Domnului Isus și până astăzi, muzica în Biserica lui Hristos a trecut prin multe transformări. Aș spune că în ziua de astăzi, mai ales în Bisericile neoprotestante, muzica ocupă o mare parte a timpului petrecut în Biserică. Din câte observ eu, cred că sunt foarte rare Bisericile (neoprotestante), care încep programul cu predica, sau la care predica durează mai mult decât lauda prin muzică și poezie. Înainte să primim vre-o învățătură prin predică facem ce spune Pavel: “Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești şi cântați şi aduceți din toată inima laudă Domnului.” (Efeseni 5:19). Iar acesta este un lucru bun pentru că adevărurile Scripturii se întipăresc foarte bine în memoria noastră prin versuri și cântări.

Cântarea duhovnicească – are sunete deslușite.  “La fel este şi cu lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet, fie un fluier, fie o harfă: dacă notele nu se disting clar, cum va ști cineva ce se cântă la fluier sau la harfă?” (1 Corinteni 14:7NTLR). Cântarea duhovniceasca dă un sunet clar, o direcție clară atât prin cuvinte cât și prin melodie.

Muzica creștină trebuie să exprime adevărul despre Dumnezeu și a lucrărilor Lui minunate.
Orânduirile Tale sunt prilejul cântărilor mele  în casa pribegiei mele. Psalmi 119: 54

Uitându-ne la creație și la tot ce a făcut Dumnezeu pentru om, culminând cu jertfa Domnului Isus pe cruce, nu putem decât să ne închinăm Lui. Unul dintre felurile în care ne închinăm Lui, este prin cântare. „Mari şi minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule, Atotputernice! Drepte şi adevărate sunt căile Tale, Împărate al neamurilor! Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? ! Numai Tu eşti sfânt şi toate neamurile vor veni şi se vor închina înaintea Ta, pentru că faptele Tale drepte au fost descoperite!” (Apocalipsa15:3b, 4). Totuși, sunt mulți care aleg să nu-L slăvească pe Dumnezeu, în schimb și-au făcut dumnezei din bani, din propria persoană, din carieră, etc. Dumnezeu a trimis pe Domnul Isus, singurul Său Fiu, ca să-l împace pe om cu El, să-i dea o identitate nouă, să-l transforme, sau cum spune Domnul Isus, să-l nască din nou. Dacă încă nu ai experimentat această transformare, roagă-te lui Dumnezeu să-ți descopere și ție planul Său de mântuire, iar mai apoi, fă și tu acest pas, de a-L accepta și de a-L urma pe Domnul Isus.

Am încheiat articolul precedent, spunând despre cântarea duhovnicească că are sunete deslușite.  “ Chiar şi lucrurile neînsuflețite, care dau un sunet: fie un fluier sau o alăută, dacă nu dau sunete deslușite, cine va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau cu alăuta? Şi dacă trâmbița dă un sunet încurcat, cine se va pregăti de luptă?” (1 Corinteni 14:7). Cântarea duhovnicească dă un sunet clar, sau o direcție clară, atât prin cuvinte, prin armonie, prin melodie cât și prin ritm. Nu am educație muzicală, deși am o pasiune pentru muzică, încă din copilărie. Dar am studiat despre muzică (mai ales în ultimii 4 ani), am făcut parte din corul bisericii din adolescență, am învățat chiar să cânt la mandolină, și mă bucur nespus de mult că biserica din care fac parte are orchestră unde fiecare membru al familie mele este un participant activ. Am urmărit atentă efectul benefic pe care educația muzicală l-a avut în viața celor 4 copii și sunt recunoscătoare celor ce ne-au îndrumat în această direcție, printre care vreau să menționez pe fratele Conferențiar Doctor Universitar Teodor Caciora.

În versetul anterior, ne este pusă întrebarea (parafrazez): “Cine se va pregătii pentru luptă dacă trâmbița dă un sunet încurcat?” O cântare are cuvinte, melodie (succesiunea liniară a notelor și tonurilor muzicale), armonie (tonuri, note sau  acorduri simultane), și ritm. Ritmul, în muzică, reprezintă un mijloc de expresie, un limbaj specific prin care sunt comunicate idei, trăiri și îndemnuri specifice. Spre exemplu, dacă cuvintele spun să mergi la luptă dar ritmul te îndeamnă să te relaxezi, vei fi încurcat de-a dreptul. Dacă cuvintele îți spun să trăiești o viață sfântă, dar melodia este senzuală, ce se va întâmpla în mintea ta? Am spus recent cuiva: “Ești deștept!” Am fost foarte sinceră în remarca mea, dar în schimb m-am trezit că persoana respectivă mi-a răspuns supărat: “Tu îți bați joc de mine?” E adevărat că eram foarte obosită, și tonul vocii mi-a fost monoton și sec. Tonul vocii contează, nu-i așa? Cu cât mai mult în muzică, decât în vorbire, tonul sau ritmul comunică un mesaj clar și răspicat.  Acest mesaj poate să coincidă cu cuvintele, sau poate să meargă exact în direcția opusă. Unii poate vă amintiți din clasele primare, poezia Racul, Broasca și o Ştiucă: “Racul, broasca şi o ştiucă; Într-o zi s-au apucat; De pe mal în iaz s-aducă; Un sac cu grâu încărcat. Şi la el toţi se înhamă: Trag, întind, dar iau de samă; Că sacul stă neclintit, Căci se trăgea neunit. Racul înapoi se da, Broasca tot în sus sălta, Știuca foarte se izbea. Şi nimic nu isprăvea. Nu ştiu cine-i vinovat; Însă, pe cât am aflat, Sacul în iaz nu s-a tras, Ci tot pe loc a rămas. Aşa-i şi la omenire, Când în obşte nu-i unire: Nici o treabă nu se face Cu izbânda şi cu pace.” Cuvintele, melodia, armonia și ritmul trebuie să fie una, dând același mesaj, căci dacă nu o fac, ne trezim nu numai că stagnăm sau nu ne zidim, dar s-ar putea chiar să dărâmăm.

Muzica a creat, de-a cursul timpului, multe lupte în Biserică, dar adevărata luptă a creștinului nu este împotriva unui gen de muzică, ci împotriva celui rău care urăște omul și care caută să-l înșele (Efeseni 6:11-17). Creștinul este chemat să nu se conformeze lumii și setului ei de valori, nici în gândire, nici în trăire, dar nici în cântare. Societatea în care trăim, experimentează o degradare morală toxică. Muzica de divertisment este plină de ritmuri care evocă senzualitate, rebeliune, ură și desfrâu. Din diferite motive, unele dintre aceste genuri de muzică, cum ar fi cele care folosesc ritmuri păgâne (spre exemplu vodoo), care nu au nimic de a face cu splendoarea frumuseții și sfințeniei lui Dumnezeu, au pătruns și în Biserică. De multe ori melodiile, cuvintele, ritmurile, armoniile, luminile de scena, îmbrăcămintea și mișcările celor care cântă, par a se asemăna tare mult cu muzica lumii, care este folosită pentru a stimula firea. Unii spun că e bine să folosim acest gen de muzică pentru a atrage oamenii la Biserică. Îmi place foarte mult explicația fratelui Pastor Daniel Brânzei la acest subiect: “Putem folosi muzica necreștină animalică “la modă”, ca mijloc de evanghelizare și de stabilire a unei comunicări cu “generațiile pierdute” de astăzi? Răspunsul ar trebui sa fie un categoric “NU”. Coardele sufletului nostru sunt asemănătoare unei claviaturi de pian. Pot cânta la ea și Dumnezeu și … diavolul! Este datoria noastre să hotăram cui îi dăm voie să ne atingă … “clapele.””

Unii dintre cei care s-au întors la Domnul din lume, dintre cei care au gustat muzica discotecilor și a barurilor, sunt iritați sau încurcați, când vin în Bisericile noastre, să audă același fel de muzică, dar cu alt fel de cuvinte. Pentru aceasta a dat Dumnezeu Bisericii Pastori, Preoți, Diaconi și Leviți care să vegheze și asupra muzicii care se cântată în Biserică. Biserica este un organism viu, în care fiecare persoană are o funcție bine stabilită. În Biserică, adică Trupul lui Hristos, Leviții (cei care au chemarea și au ungerea din partea lui Dumnezeu dar și educația muzicală) au o slujba foarte importantă, aceea de a veghea asupra textului, melodiei și a ritmului, pentru ca toate împreună să se înmănuncheze frumos, exprimând același mesaj. Majoritatea meșterilor iscusiți, în ce privește muzica, nu beneficiază de privilegiile leviților din Vechiul Testament, care nu aveau altă slujbă. Din păcate, de cele mai multe ori, ei dețin o slujbă înafara Bisericii și cu toate acestea mulți fac această slujbă cu dăruire, și sacrificiu. Vă sfătuiesc să-i căutați, să-i încurajați, să-i apreciați și să le dați tot sprijinul de care au nevoie, ca să facă această slujbă cu bucurie. “Vă rugăm, fraților, să priviți bine pe cei ce se ostenesc între voi, care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor.” (1 Tesaloniceni 5:12). “Învăţaţi-vă şi sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.” (Coloseni 3:16b).

Cântarea nouă

“Neprihăniților, bucurați-vă în Domnul! Oamenilor fără prihană le șade bine cântarea de laudă. Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi. Cântaţi-I o cântare nouă! Faceți să răsune corzile şi glasurile voastre!” (Psalmul 33:1-3).

Așa cum unei haine noi i se cuvine un petec de material nou și așa cum vinul nou este pus în burdufuri noi, tot așa cântarea nouă se potrivește celui care a încheiat legământ cu Dumnezeu, prin sângele Domnului Isus. (Matei 26:28). Atât prin rugăciune cât și prin cântare, noi comunicăm cu Dumnezeu, exprimându-ne recunoștința pentru dragostea fără margini și pentru transformarea pe care a făcut-o în viața noastră.

Găsim în Biblie că rugăciunea și cântarea sunt adeseori practicate împreună. Despre Habacuc ni se spune că a făcut o rugăciune Domnului, iar imediat primim instrucțiuni de felul în care trebuie această rugăciune să fie cântată. (Habacuc 3:1). Despre Asaf ni se spune că: „cânta lauda la rugăciune” (Neemia 11:17). Fiii lui Core cântau și se rugau, așa cum a făcut și Pavel și Sila în închisoare: “cântam laudele Lui şi înălțam o rugăciune Dumnezeului vieții mele.” (Psalmi 42:8b). David recită Domnului cuvintele unei cântări: “El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia. . : Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea! Doamne, Tu ești stânca mea, cetățuia mea, izbăvitorul meu!” (Psalmi 18:1,2a). Totodată, găsim pe paginile Scripturii, persoane care pur și simplu izbucnesc într-o cântare spontană în prezența lui Dumnezeu. Menționez câteva dintre aceste cântări: Cântarea Anei (1 Samuel 2:1), Cântarea lui Moise (Deuteronom 32:1), Cântarea de laudă a Deborei (Judecători 5:1), Cântarea lui Miriam (Exod 15), Cântarea de biruință a femeilor la întoarcerea lui David de la omorârea filisteanului (1 Samuel 18:6), „Cântarea lui Ezechia, împăratul lui Iuda, cu prilejul bolii şi însănătoșirii lui.” (Isaia 38:9), Cântarea Mariei, mama Domnului Isus (Luca 1:39), Cântarea lui Zaharia (Luca 1:67), Cântarea lui Simeon (Luca 2:25). Nu am menționat aici cântările leviților.

Melodiile cântărilor biblice nu ne-au fost transmise, dar multe dintre ele sunt cântate pe melodii noi. În timpul Biblic, aceste cântări erau transmise din generație în generație, prin viu grai. Prima cântare menționată în Biblie, cântarea lui Moise este menționată din nou în ultima carte a Biblie, dar de data aceasta chiar Domnul Isus își unește Numele și cântarea Lui cu această cântare. “Ei cântau cântarea lui Moise, robul lui Dumnezeu, şi cântarea Mielului.” (Apocalipsa 15:3). Deci, nu văd că ar fi greșit să cântăm cântări vechi, chiar văd în aceasta un lucru foarte bun. Găsesc că multe imnuri vechi au cuvinte așa de profunde și melodii așa de frumoase. Doar citind cuvintele multor imnuri vechi, înțeleg mesajul Scripturii și cine este Dumnezeu. La ora actuală avem mii, ba chiar zeci de mii de imnuri care corespund standardelor cerute, ca să se califice ca drept cântări duhovnicești. Poate vă întrebați: „Oare nu sunt destule imnuri care au melodie și cuvinte așa de frumoase?”

Când mă gândesc să cânt Domnului o cântare nouă, nu pot să nu mă gândesc și la noul legământ, la noua natură a creștinului, la porunca nouă de a iubi, la noul Ierusalim, la bucuria mântuirii, la faptul că El Își reînnoiește față de noi binecuvântările, în fiecare dimineață. Dar în același timp mă gândesc și de unde m-a scăpat Domnul. “Am nădăjduit în Domnul, iar El S-a aplecat înspre mine şi mi-a ascultat strigătul. M-a scos din groapa pieirii, din murdăria mocirlei. Mi-a pus piciorul pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură un cântec nou, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi vor vedea, se vor teme şi se vor încrede în Domnul.” (Psalmi 40:1-3). Cântarea nouă, a celui născut din nou, merge dincolo de versuri noi sau melodii noi. Când Domnul te izbăvește, El îți pune în gură o cântare nouă. Este cântare ta de izbăvire. Nu e cântarea lui David, nu e cântarea mamei, nu e cântarea dirijorului, ci este cântarea ta. Poate e doar un suspin dulce, poate cânți o cântare cunoscută sau cuvintele Scripturii, dar instantaneu această cântare devine cântarea noii tale izbăviri. Când te încrezi în Domnul și El îți e tărie și scut, ai în inimă bucuria mântuirii și-L vei lăuda și tu prin cântările tale, cum a făcut și David.”Domnul este tăria mea şi scutul meu; în El mi se încrede inima şi sunt ajutat. De aceea îmi este plină de veselie inima şi-L laud prin cântările mele.” (Psalmul 28:7). De asemenea, vedem din acest Psalm că așteptarea lui David este ca cei din jur, să se încreadă în Domnul, la auzul acestei noi cântări.

Când am înțeles dragostea lui Dumnezeu pentru mine și când i-am dat controlul vieții mele, făcându-L pe El Domn și Mântuitor, lauda și cântarea mi-au inundat inima, devenind parte nelipsită din viața mea. În primii mei ani de credință absorbeam Scriptura, ca și cum absoarbe buretele apa. Căutam imediat să pun în practică, îndemnurile sau poruncile, pe care le citeam în Biblie. Într-o zi pe când citeam Biblia, îndemnul de a cânta Domnului o cântarea nouă mi-a atras, în mod special, atenția. “Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului!” (Psalmul 96:1). Cum nu ascultasem predici despre acest subiect și cum nu citisem nicăieri despre acest subiect, nu avusesem decât Biblia, pe care să mă bazez, pentru a-mi formula un răspuns la această chemare. Am luat decizia că trebuie să-I cânt, dacă așa îmi cere Domnul în Cuvântul Lui. Timpul meu de închinare, în odăița mea, era presărat cu cântări spontane; de cele mai multe ori cântam versetele pe care le citeam în Biblie. Proclamând prin cântare măreția lui Dumnezeu și caracterul Lui, mi-a rămas întipărită mai bine în minte Scriptura. Am experimentat, și încă experimentez, atâta bucurie când înalț și eu un cântecel pentru Cel care mi-a dat bucuria mântuirii. Pentru mine cântarea și rugăciunea spontană, sunt ca și respirația. Nu mă gândesc cum să respir, o fac și în somn. La fel și e și cu cântarea nouă, vine când mă rog, când conduc, câteodată chiar când dorm. Cântările acestea sunt parte din trăirea mea zilnică în prezența lui Dumnezeu și în dependență de El.

Văd cântarea personală ca pe o revărsare a dragostei mele pentru Dumnezeu, în cea mai frumoasă formă posibilă. Aș îndrăzni să vă provoc pe fiecare să-I cântați Domnului o cântare nouă, izvorâtă din inima dumneavoastră. Poate nu ai ureche muzicală, poate nu știi să cânți, poate ești afon la muzică, poate nu vei cânta niciodată în fața oamenilor, dar înaintea Tronului lui Dumnezeu, cântă așa cum poți. El merită lauda noastră! La intrarea Domnului în Ierusalim “toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră” (Luca 19:37). Ucenicii Îl lăudau pe Domnul pentru minunile pe care ei le văzuseră. Ai și tu motive pentru care să-L lauzi pe Domnul? Unii farisei i-au cerut Domnului Isus să-i oprească pe cei din mulțime, dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga”. (Luca 19:40). Altora Domnul Isus le spune: „Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug’?” (Matei 21:16). Dacă pietrele și bebelușii pot să-L laude, de ce n-am face-o şi noi?

Deși de la vârsta de 14 ani am făcut parte din corul bisericii și mergeam cu regularitate la repetiții, cântarea era pentru mine o activitate pe care o făceam ca să-i fiu pe plac mătușii mele, care m-a crescut. Mai târziu când am înțeles dragostea lui Dumnezeu pentru mine și după ce am răspuns dragostei și jertfei Lui de pe cruce, dându-I controlul vieții mele și făcându-L pe El, Domn și Stăpân, lauda și cântare duhovnicească mi-au inundate inima, și au devenit parte din viața mea. Duminica dimineața, la noi în biserica din Iosia, Oradea, era o oră alocată rugăciunii, cu câteva pauze mici ca să ne ridicăm de pe genunchi și să cântăm o cântare. Pentru că avem un prieten penticostal, acum soțul meu, am învățat și rugăciunea în comun, așa că mă rugam în șoaptă, dar destul de tare ca să mă aud. Aceasta nu era o problemă, nici chiar în biserica Baptistă, pentru că de cele mai multe ori eram singură pe prima bancă, la sopran, iar în fața mea era un culoar, după care urma o altă primă bancă goală, la bărbați. Așa că, eu nu cred că m-a urzit cineva vreodată, chiar dacă mă rugam în șoaptă. Singura problemă era că mă ridicam de multe ori de pe genunchi, toată plânsă. De cele mai multe ori erau lacrimi de bucurie, dar uneori de pocăință. Era un frate din comitet care se uita la mine întrebător. Cam jumătate din timp mă rugam, iar cealaltă jumătate citeam Biblia ( mărturisesc că poate ar fi trebuit să spun Amin la rugăciunile celorlalți). În acești primi ani de credință, absorbeam Scriptura ca și cum un burete absoarbe apa. Nu puneam nimic la îndoială, iar orice îndemn sau poruncă pe care o citeam, credeam că mi se adresează direct, prin urmare, căutam imediat să o pun în practică. Eu încă mai cred lucrul acesta. O, ce frumoasă e dragostea dintâi, când ești în clocot, când Îl iubești așa de mult pe Dumnezeu! Nu de puține ori opream persoane pe stradă, sau în stația de tramvai, ca să le vorbesc despre mântuirea primită prin jertfa Domnului Isus. Într-una din citirile Biblie, am dat peste îndemnul de a cânta Domnului o cântarea nouă și de a înălța numele Lui prin laudele mele. Mi-am imaginat pe Domnul Isus, Iubitul inimii mele care și-a dat viața în dar la crucea de la Golgota, că mi-ar fi spus: “Ți-am dat mântuirea, te-am creat o ființă atât de minunată, ți-am dat și un glas, ți-am dat o minte cu care să gândești și să creezi. Nu ai vrea să-Mi mărești prin Laudele Tale numele meu?” Când am citit aceste versete: “Cântaţi Domnului o cântare nouă! Cântaţi Domnului, toţi locuitorii pământului! Cântaţi Domnului, binecuvântaţi Numele Lui, vestiţi din zi în zi mântuirea Lui!”( Psalmul 96:1-2) le-am luat mai mult ca o poruncă, ca și cum asta ar fi fost chemarea mea dar și a fiecăruia care Îl iubește pe Domnul. Timpul meu de închinare în odăița mea, era presărat cu cântări de laudă spontane, de cele mai multe ori cântam versetele pe care le citeam. Proclamând prin cântare măreția lui Dumnezeu și caracteristicile Lui, mi-a rămas întipărit mai bine în minte Scriptura, ajutându-mă astfel să trec peste momente dificile de depresie și deznădejde. Aș îndrăznii să vă provoc pe fiecare să-I cântați Domnului, acolo unde sunteți doar dumneavoastră și El. Eu de câte ori văd un bebeluș, instantaneu încep să-i cânt.

Ca să cânți persoanei iubite, nu îți trebuie ureche muzicală, sau educație muzicală, ci doar dragoste. Când un băiat îi cântă unei fete pe care o iubește, poate să sune ca și zgârietura cretei pe tablă, pentru fată, dacă-l iubeste și ea, va fi poate cel mai plăcut sunet. Ne topim de dragul bebelușilor pe care îi ținem în brațe și le facem pe loc tot felul de sunete melodioase ca să-i încântăm. De ce nu am cânta și Domnului?

Cântarea ta pentru slava lui Dumnezeu și sănătatea ta personală

„Voi cânta, voi suna din instrumentele mele; aceasta este slava mea!” (Psalmi 108: b)

În Biblie, avem numeroase îndemnuri de a cânta, atât cu vocea cât și cu instrumente muzicale. “Lăudaţi pe Domnul cu harpa, lăudaţi-L cu lăuta cu zece corzi. Cântaţi-I o cântare nouă! Faceţi să răsune corzile şi glasurile voastre!” (Psalmul 33:2-3). Mulți dintre noi credem că aceste îndemnuri sunt pentru alții. Oare să fie chiar așa? Haideți să ne uităm împreună la câteva din beneficiile pe care le aduce cântatul la un instrument muzical.

Recent am ascultat mărturia fratelui Prof. univ. dr. Marius Cruceru, despre faptul că la vârsta de 36 de ani a fost diagnosticat cu fibrilație atrială  paroxistică, devenind astfel dependent de medicamente pentru reglarea pulsului și buna funcționare a inimii. În urma citirii acestui text: “Inima mea este tare, Dumnezeule, inima mea este tare; voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele. Trezeşte-te, suflete! Treziţi-vă, alăută şi harpă! Mă voi trezi în zori de zi.” (Psalmi 57:7,8), fratele Marius a decis să învețe să cânte la alăută. Rezultatul a fost îmbunătățirea sănătății, până la punctul că a fost scos de pe tratamentul medical. Sunt o mulțime de studii și statistici care arată că experiența fratelui Marius, nu este una izolată.

Gabrielle Giffords, fostă membră a Congresului American, a supraviețuit după ce a fost împușcată în cap. Glonțul a pătruns partea stângă a creierului, parte care controlează limbajul, distrugând astfel centrul vorbirii. Prin terapie muzicală, alte părți ale crierului au preluat această funcție, iar la ora actuală ea poate să vorbească și să cânte. Muzica stimulează multiple zone ale creierului, astfel permițând deschiderea de noi căi și conexiuni. Aceste tipuri de conexiuni, pot fi apoi integrate în alte sarcini și moduri de gândire. Muzica poate ajuta creierul să se recupereze de la un accident vascular cerebral, de asemenea poate încetini debutul de demență, sau cel al bolii Alzheimer. Practicarea unui instrument muzical, îmbunătățește procesul de neurogeneză (formarea de noi neuroni), care are loc în zona hipocampului.
Cântatul la un instrument, poate crește coeficientul de inteligență. Dacă privim cu atenție, vom găsi că cei mai mulți dintre oamenii care sunt în poziții de conducere (din orice industrie), cântă sau au cântat la cel puțin un instrument. Albert Einstein a cântat la vioară, de copil și până la bătrânețe. Vioara pe care el a numit-o Lina, era mai tot timpul cu el, chiar și când călătoarea. Einstein a spus despre muzică: “Viața fără muzică este de neconceput pentru mine. Muzica e o mare sursă de bucurie.” Alan Greenspan, fostul președinte al Federal Reserve Bank, a cântat la clarinet și saxofon, la un nivel de profesionist.

Printre alte beneficii ale practicării unui instrument, se enumeră și următoarele: respirația profundă (cântatul la instrumente de suflat poate ajuta chiar și în cazul bolilor pulmonare),  concentrarea (foarte benefică pentru cei cu tulburări de tipul ADD),  îmbunătățirea sistemului imunitar, îmbunătățirea auzului, reducerea stresului, îmbunătățirea coordonării  corporale, îmbunătățirea memoriei, gestionarea eficientă a timpului, îmbunătățirea capacității de ascultare, tratarea dislexiei și a autismului, dezvoltarea aptitudinilor matematice și deprinderea unor aptitudini de înțelegere și lectură superioare.

De asemenea, muzica are un efect terapeutic asupra insomniilor, anxietății, hipertensiunii arteriale, depresiei, durerii, aritmiilor și a multor altor tulburări ale fizicului și ale psihicului. Este dovedit științific că muzica clasică, armonioasă, este foarte eficientă pentru atenuarea stresului. În 1 Samuel 16 vedem cum Saul își găsea ușurare atunci când David cânta la harpă. “David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat şi duhul cel rău pleca de la el.” (1 Samuel 16:23b).
După cum am văzut, a cânta la un instrument ne poate aduce multe beneficii, dar cel mai frumos dintre aceste beneficii, pentru creștin, este faptul că poate să aducă glorie Creatorului său. A cânta la un instrument presupune efort și perseverență. Dar Dumnezeul nostru merită acest efort. A cânta Celui care ne-a dat capacitatea să ne exprimăm prin muzică, este o onoare.

                  Noi suntem creați după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. Dumnezeul nostru cântă, îngerii cântă și parcă tot universul vibrează, cântând. În Apocalipsa 15:2,3 găsim scris cum “biruitorii fiarei” cântă Cântarea lui Moise și a Domnului Isus, cu alăutele lui Dumnezeu. Abia aștept să văd cum vor fi aceste instrumente muzicale, pe care chiar Dumnezeu le pregătește pentru copiii Săi.  În Țefania citim că Dumnezeu se bucură scoțând strigăte de veselie. “Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate izbăvi! El se va bucura de tine nespus, te va liniști cu dragostea Lui și va striga de veselie din pricina ta.” (Țefania 3:17 NTLR). Cuvântul “ranan” de asemenea are și înțelesul de „a cânta cu voce tare, de bucurie”.

Cred că prea mulți dintre noi am acceptat verdictul că nu putem să înțelegem muzica sau să cântăm la un instrument muzical. Oare chiar nu am putea să cântăm la nici un instrument muzical, dacă ne-am pune toată energia să-l învățăm? Dacă bolnavilor de Alzheimer’s le este recomandat să învețe să cânte la un instrument, de obicei la blockflöte, de ce nu ar putea un om cu mintea intactă, să învețe să cânte la un instrument? Nu e niciodată prea târziu să înveți să cânți la un instrument muzical. Părinții și bunicii, pot învăța muzică alături de copiii sau nepoții lor. Studierea unui instrument este deosebit de importantă pentru copii. Astfel ei pot să experimenteze sentimente de mulțumire, satisfacție și încredere în propriile calități, într-un cadru în care să poată să formeze prietenii cu alți copiii care au aceleași interese. Într-o societate în care copiii devin tot mai dependenți de jocurile virtuale, cântatul la un instrument îi vor ajuta să se dezvolte sănătos.

Atunci când găsești un adevăr în Scriptură care îți marchează viața, vrei să-l împărtășești și cu alții, nu-i așa? Aceasta este ce a făcut și fratele Marius, după vindecarea dânsului: “După vindecarea mea miraculoasă am început să adun instrumente muzicale, aşa spune Psamul 57 „te voi lăuda cu instrumentele mele”. Tot cam în aceeași perioadă am descoperit că în jurul meu există copii care îşi doresc să cînte la un instrument bun, dar părinţii fie nu au viziunea, dorinţa, banii pentru a le dărui un instrument de calitate. Aici s-a legat în mintea mea istoria fratelui Niculiţă, provenit dintr-o familie nevoiaşă, cu istoria acestor copii, cărora le trebuie creată o preajmă prielnică pentru dezvoltarea darurilor pe care Dumnezeu le-a pus în ei. Am început să dăruiesc sau să împrumut dintre aceste instrumente împrejur. Atunci mi-am luat în serios această slujbă şi am început să caut instrumente pentru copii şi tineri.” Fiecare dintre noi putem deveni ori susținători or beneficiari ai acestui gen de acțiune.

Așa cum soarele răsare și peste cei buni și peste cei răi și beneficiile muzicii pot să aducă o rază de lumină și peste cei care nu sunt creștini. Dar ce trist ar fi să nu ai parte de veșnica sărbătoare cu Dumnezeu în Împărăția Lui și să nu ai chiar aici și acum bucuria mântuirii și pacea sufletească pe care numai Mântuitorul o poate dărui. Dumnezeu vrea să dea fiecărui om care vine la El o inimă nouă și o nouă identitate. Creștinul știe cine este în Hristos, știe ce scop are în viață și știe care este destinația lui finală. Doresc ca și dumneavoastră să primiți darul mântuirii prin jertfa Domnului Isus și printre multele binecuvântări pe care El dorește să vi le dea, să vă bucurați și de darul acesta, atât de minunat, și anume muzica.

Biblia ne învață ca să biruim rău prin bine. Un lucru bun pe care noi părinții putem să-l facem pentru copiii noștri este să investim în educația muzicală a copiilor noștii, și de ce nu și în a noastră. A cânta la un instrument, sau cu vocea, le va da copiilor o doză de bucurie și speranță mai valoroasă, zic eu, decât orice antidepresant. Această educație muzicală le va fi de folos până la adânci bătrâneți, spun experții în domeniul memorie și a sănătății mentale. Și de ce nu am ține copiii ocupați cu activități constructive? De ce nu am renunța, chiar noi, la a ne uita la știrile depresante, zi de zi, și in loc de ce nu am învăța și noi să cântăm la un instrument muzical? Mi-aș fi dorit de mică să învăț să cânt la pian, dar nu s-a putut. Nu mi-a imaginat vreodată că după vârsta de 40 de ani voi avea șansa să învăț să cânt la un instrument, dar uită că s-a întâmplat și învăț să cânt și eu la mandolină. Pentru aceasta îi sunt foarte recunoscătoare dirijorului care a venit în biserica noastră și a îndrăznit să primească membrii de toate vârstele, chiar și pe cei care nu ținusem un instrument muzical în mână în viața noastră.

Cred că prea mulți dintre noi ne credem incapabili să cântăm la un instrument, ori că ne-am dat singuri verdictul or că ni l-au pus alții. Oare chiar așa să fie? Oare chiar nu am putea să cântăm la nici un instrument dacă ne-am pune toată energia să învățăm? Există doar o modalitate de a afla răspunsul la această întrebare, și anume de a ne da toată silința, de a lua lecții de la un profesor bun și doar după o bucată bună de timp, în care ne dăm silința zilnic am putea să dăm un răspuns onest la această întrebare. Eu cred că dacă am face lucru acesta ne-am surprinde mulți pe noi înșine.

Mă despart cu greu de acest subiect și sper din toată inima ca să luați această provocare în mod personal. Dorința mea este să văd tot mai multe biserici care au orchestră, fanară și cor, dând astfel posibilitatea de a înălța pe Domnul și de ne bucura de darul muzicii în la nivel personal.

MB