Marcellus înaintă în fața împăratului. Afară, în fața palatului, se forma procesiunea care trebuia să-i conducă pe legislatorii Romei la templul lui Jupiter. Sunau trompetele și mulțimea urla; dar în vasta sală a banchetului domnea o liniște apăsătoare.

   - Tribunule Marcellus Gallio, începu Caligula cu o demnitate forțată, ești acuzat de a te fi ascociat unei mișcări de rebeli cunoscuți sub numele de creștini. Se spune că acești promotori ai rebeliunii, cea mai mare parte din ei sclavi și bandiți, au proclamat o împărăție a unui evreu din Palestina, numit Isus, care a fost ucis pentru blasfemie și atentat la viața publică. Ce ai de răspuns?

   Diana cercetă chipul neclintit al iubitului ei; nu se vedea nici o frică. Ba chiar, judecând după atitudinea lui, s-ar fi putut crede că împăratul îi conferea onoruri. Cât era de frumos în uniforma lui de tribun! Dar de ce ținea brațele încrucișate? Dianei i se strânse inima atunci când recunoscu CĂMAȘA. O lacrimă arzătoare îi curse pe obraz.

   O! Te implor, ISUSE CHRISTOASE, Marcellus Îți poartă CĂMAȘA... Te implor, Christose, Marcellus Te iubește atât de mult! ... A renunțat la tot pentru Tine! S-a străduit atât ca să repare răul pe care Ți l-a făcut! ... Te implor, Christoase! Fă ceva pentru Marcellus al meu!

   - Aceste este adevărul, maiestate, răspunse Marcellus cu o voce fermă încât se auzi până în fundul sălii. Sunt creștin. Dar nu sunt un rebel. Nu sunt angajat într-un complot pentru răsturnarea guvernului. Isus, pe care L-am ucis pe cruce, este într-adevăr un rege, dar împărăția Lui nu este din lumea aceasta. El nu dorește nici un tron pământesc. Împărăția Lui este o stare a sufletului și a inimii care încearcă să instaureze pacea și dreptatea... și îngăduința între oameni.

   - Zici că tu L-ai omorât pe evreul acesta? urlă Caligula. Atunci pentru ce îți riști viața ca să-I sevești ca ambasador?

   - Isus nu era vinovat de nici o crimă. La proces, procuratorul însărcinat să-L judece s-a străduit să-L elibereze. El străbătuse ținuturile, îndemnându-i pe oameni să fie buni unii față de alții, să fie cinstiți și iubitori de adevăr, miloși, îngăduitori. Le-a vindecat bolile, a deschis ochii orbilor și a adresat cuvinte de îmbărbătare celor nefericiți. L-au urmat... cu miile... din loc în loc... zi după zi... atenți la vorbele lui și adunându-se în jurul Lui ca să își găsească odihnă.

   Marcellus se opri.

   - Continuă, porunci împăratul, ești un excelent orator! Încă puțin și m-ai convinge și pe mine să mă fac creștin!

   - Or, continuă Marcellus cu regret, eu am primit ordin să dirijez execuția. Judecata avusese loc într-o limbă pe care eu nu o înțelegeam, și numai după ce crima fusese comisă mi-am dat seama de enormitatea faptei mele.

   - Crimă, zici? strigă Caligula, agresiv. Deci, după părerea ta, să te supui ordinului Imperiului este o crimă?

   - Imperiul e alcătuit din oameni care uneori pot greși, și execuția aceasta este cea mai mare greșeală care s-a făcut vreodată.

   - A! așa deci... Imperiul comite greșeli! mormăi Caligula. Poate că ești așa de îndrăzneț încât să pretinzi că însuși împăratul s-ar putea înșela!

   - Eu sunt judecat, nu împăratul - spuse Marcellus înclinându-se.

   Caligula fu luat prin surprindere și se roși puternic la față. Un râs înăbușit se auzi din partea unde se afla Salomeea, ațâțându-i mânia.

   - Dar ce este obiectul acela castaniu pe care îl ții tu în brațe? întrebă el arătând spre veșmânt cu degetul.

   - Este CĂMAȘA pe care o purta El atunci când a fost răstignit.

   Marcellus o despături ca să poată fi văzută...

   - Și ai obrăznicia să o aduci aici la judecarea ta? Dă-o comandantului gărzii.

   Marcellus se supuse. Centurionul întinse mâna ezitând și, când să ia CĂMAȘA, aceasta căzu. Mândru, centurionul așteptă ca prizonierul să o ridice totuși, Marcellus nu făcu nici o mișcare.

   - Dă-i acest veșmânt comandantului, porunci Caligula.

   Marcellus se aplecă, luă CĂMAȘA și o oferi comandantului care făcu semn pretorianului de lângă el să o ia, Soldatul o luă și o lăsă să-i cadă din mână. În sală tuturor li se oprise respirația...

   - Adu-o încoace, strigă Caligula cu sfidare.

   Întinse mâna cu degetele rășchirate. Marcellus era gata să se supună. Deodată, Salomeea înălță capul și întâlnind privirea împăratului, își încreți sprâncenele, îndrăznind să-i facă un semn.

   - Dă-o fiicei comandantului Gallus, porunci el. Ea o va păstra în amintirea ta.

   Urmă un moment impresionant. Marcellus îi întinse CĂMAȘA Dianei, care se aplecă să o ia. Își zâmbiră cu dragoste ca și cum ar fi fost singuri. Marcellus se întoarse lângă comandant și privirile tuturor se îndreptară către chipul extaziat al Dianei, în timp ce el strângea CĂMAȘA la piept, privind-o cu tandrețe maternă.

   - Se pare că acorzi o mare importanță acestei haine vechi!

   - Da, maiestate, răspunde calm Marcellus.

   - Ești chiar atât de naiv să crezi că poate conține ceva magic?

   - Are o putere aparte pentru toți cei care știu că a fost purtată de Fiul lui Dumnezeu!

   În marea sală se produse agitație... se auziră murmure înăbușite și foșnetul veșmintelor, căci cei prezenți se întorceau către vecinii lor, nedumiriți...

   - Blasfemiatorul! urlă Caligula. Ai nerușinarea să declari... în timpul acestei sacre sărbători în onoarea lui Jupiter... că evreul pe care L-ai omorât e divin?

   - Nu este o lipsă de respect față de Jupiter. Multe generații i-au adresat rugăciuni lui Jupiter și regele meu nu a fost gelos pentru acest omagiu. Lui Îi este milă de orice ființă care caută să se adăpostească sub o aripă orcrotitoare. Isus nu a venit în lume ca să se opună acestei aspirații ci pentru a-i invita pe toți cei care iubesc adevărul și mila, să-I asculte glasul... și să meargă cu El! ...

   În piață, muzica se amplifica, strigătele mulțimii deveneau tot mai stridente, mai nerăbdătoare... Era momentul plecării procesiunii...

   - Tribunule Marcellus Gallio, spuse Caligula dur, nu este dorința mea să te condamn la moarte în prezența venerabilului tău tată și a acestor senatori ce slujesc imperiul împreună cu el. Deci, reflectează bine înainte de a răspunde. Ești gata să te decizi... și să renunți la supunerea ta față de galileanul acesta care Își zice rege?

   Din nou liniștea grea se lăsă peste sală...

   - Maiestate, răspunse Marcellus, dacă imperiul vrea pace între oameni, și dreptate, Regele meu va fi alături de imperiu și de împăratul său. Dacă imperiul și împăratul său va dori să continue masacrele și sclavia care au produs atâta neliniște, teroare, disperare în lume... și dacă nu există nici o altă speranță pentru oameni decât captivitatea și foametea... regele meu se va ridica pentru a înlătura această nedreptate! Asta nu se va întâmpla mâine! Poate că împăratul nu va avea fericirea să fie martor la stabilirea acestei împărăți... dar ea, va veni!

   - E ultimul tău cuvânt? întrebă Caligula.

   - Da, spuse Marcellus.

   Caligula se îndreptă.

   - Tribunule Marcellus Gallio, declară el, iată hotărârea mea: vei fi condus imediat în tabăra Arcașilor și executat pentru crima de înaltă trădare.