1. Satan susține că neprihănirea împiedică plăcerea

   Diavolul lucrează pentru a ilustra o viață sfântă într-un mod atât de auster și amar, încât cineva să nu se poată îndrăgosti, cu nici un chip, de ea.

   Dacă vrei să fii un astfel de neprihănit, atunci ia-ți adio de la bucurie. Oamenii care nu au conștiințe atât de stricte se bucură de toate plăcerile, dar tu le pierzi pe toate...

(te sfătuiește cu tact cel viclean!)... Creștine, dacă dorești să vezi expresia sfințeniei în adevărata ei culoare și vitalitate, nu te încrede în talentele lui Satan de a picta portretul ei. Sunt de acord că unele plăceri nu se potrivesc cu puterea sfințeniei; și oricine își propune să trăiască în neprihănire trebuie să știe care sunt acestea.

   a. Plăcerile care prin ele însele sunt păcătoase

   Evlavia nu-ți va îgădui să te hrănești cu ceva rău. Este crud un tată care își avertizează copilul să nu bea otravă de șoareci? Dacă ai capitulat în fața noii lucrări a Duhului Sfânt, sper că poți numi păcatul cu alte nume, dar nu cu plăcere. Satan argumentează cum cugetul te ține legat în sfințenie și îți limitează drepturile. Dar sfinții adevărați au descoperit întotdeauna că slujirea acestor pofte conduce la sclavie, pe când a fi scăpat de ele înseamnă libertate.

   Pavel regreta timpul când era FĂRĂ MINTE, NEASCULTĂTOR, RĂTĂCIT, ROBIT DE TOT FELUL DE POFTE ȘI DE PLĂCERI și I-a mulțumit lui Christos pentru eliberarea din această sclavie oferită prin Evanghelia Sa. Potrivit cu îndurarea lui Dumnezeu, El ne-a salvat - nu numai prin iertarea oferită, dar și PRIN SPĂLAREA NAȘTERII DIN NOU ȘI PRIN ÎNNOIREA FĂCUTĂ DE DUHUL SFÂNT.

   Șoptindu-le făgăduințe provocatoare, diavolul face ca victimele sale să caute plăcere în păcat. Dar beneficiul păcatului este similar plăcerii oferite de o insulă din Indiile de Vest. Acolo cresc fructe atrăgătoare, dar astfel de delicatese sunt însoțite de o căldură insuportabilă în timpul zilei și un roi de muște înțepătoare în timpul nopții. Astfel, locuitorii insulei nu se pot bucura de aceste fructe delicioase, deoarece ei nici nu se pot hrăni confortabil, nici nu pot dormi bine. Această nenorocire i-a determinat pe spanioli să numească locul DULCIURI DIN IAD. Și este adevărat - ce altceva sunt plăcerile păcatului decât niște dulciuri din iad?

   Plăcerile trupești satisfac un apetit senzual dar ele sunt oferite împreună cu mânia aprinsă a lui Dumnezeu și cu neliniștea unui cuget vinovat. Cu siguranță că o astfel de teamă și neliniște îndepărtează și puțina satisfacție pe care o simte un om înfometat după plăceri.

   b. Plăceri care, în esență, nu sunt păcătoase

   Unele plăceri nu sunt păcătoase în ele însele - păcatul constă în a abuza de ele. Această greșeală se manifestă pe două căi:

   Folosirea necorespunzătoare a plăcerii

   Nimeni nu poate trăi în neprihănire, dacă nu trăiește cu prudență. Evlavia îți poate permite să guști din aceste plăceri, ca dintr-o garnitură, fără ca ele să constituie hrana ta de bază. Este trist, să spunem, dar unii trăiesc în plăceri, ca și cum n-ar putea trăi fără ele.

   Odată ce aroma plăcerilor ajunge la creier și intoxică rațiunea unui om, el este atât de încântat, încât nu poate concepe să se despartă de ele. De exemplu, după ce evreii au început să prospere pe pământul babilonian, ei doreau mai degrabă să fie înmormântați acolo decât să se întoarcă cu evlavie în Ierusalim. Un stăpân nu se supără pe servitorul lui când are din belșug de mâncare și băutură dar se va mânia pe el dacă se va îmbăta tocmai când are de îndeplinit o responsabilitate. În plus, acest om beat poate îndeplini slujba stăpânului său tot atât de bine cum un creștin supraîncărcat cu bogățiile și plăcerile lumii Îl poate sluji pe Dumnezeul său în sfințenie.

   Timpul nepotrivit pentru plăcere

   Fructul care nu este consumat la vremea lui este rău la gust. Scriptura spune că ÎMBRĂȚIȘAREA ARE VREMEA EI ȘI DEPĂRTAREA DE ÎMBRĂȚIȘĂRI ÎȘI ARE VREMEA EI. În anumite momente, puterea sfințeniei nu ne va îngădui un lucru acceptat în altă vreme.

   Ziua Domnului este un exemplu - toate plăcerile trupești sunt nepotrivite atunci. Dumnezeu ne cheamă la plăceri mult mai înalte și așteaptă ca noi să lăsăm orice alt lucru deoparte pentru a putea gusta bunătatea Lui.

   Dacă îți vei opri piciorul în ziua sabatului, ca să nu-ți faci gusturile tale în ziua Mea cea sfântă; dacă sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfințești pe Domnul, slăvindu-L, și dacă-L vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale și nedându-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul.

   Este imposibil să guști dulceața comuniunii cu Dumnezeu și să-L slăvești, sfințind ziua Lui, până ce nu renunți la plăcerile tale trupești.

   Presupune că un rege a invitat o parte din supușii lui săraci să cineze cu el. Îți poți imagina cum acești oaspeți și-ar dezonora gazda și s-ar înșela pe ei înșiși dacă ar aduce cu ei mâncarea lor sărăcăcioasă? Oare sfinții glorificați din cer duc lipsă de plăcerile trupești când ei Îl slăvesc pe Dumnezeu și se hrănesc cu bucurii ce curg din părtășia față-către-față cu El?

   În vremurile de post și rugăciune, sau în timpurile de suferință ale Bisericii - când Cristos sângerează- creștinul trebuie să renunțe la plăcerile lui și să arate simpatie față de frații și surorile lui. Când suferă un mădular al Trupului lui Cristos, toți suferim.