C. Adevăratele plăceri în Cristos

    În vreme ce o viață sfântă va renunța la anumite plăceri pentru a fi plăcută lui Dumnezeu și pentru a edifica Trupul lui Cristos pe pământ, ea nu-l va priva niciodată pe creștin de adevăratele plăceri ale creației. De fapt, nimeni nu poate experimenta plăcerea, în adevăratul sens al cuvântului, până ce n-a umblat în puterea sfințeniei. Permite-mi să dezvolt acest adevăr sub două aspecte.

   OMUL SFÂNT ARE UN GUST MAI RAFINAT

   O muscă nu poate găsi nici o picătură de miere în floarea din care albina tocmai s-a hrănit. Nici o inimă întinată nu poate gusta dulceața pe care un sfânt o găsește în proviziile lui Dumnezeu.

   Necredinciosul savurează mari plăceri trupești și-și pregătește din ele o masă îmbelșugată; dar o inimă plină de har gustă ceva mult mai bun. Tot Israelul a băut din stâncă ȘI STÂNCA ERA CRISTOS. Dar oare fiecare om care s-a bucurat de dulceața naturală a apei, L-a gustat pe Cristos în ea? Nu ci numai câțiva oameni sfinți, care aveau o sete spirituală, au avut părtășie cu El în acest mod.

   Părinții lui Samson au mâncat și ei miere din trupul mort al leului dar Samson a avut o satisfacție mai mare decât ei. El a gustat dulceața providenței lui Dumnezeu, care mai întâi l-a scăpat de acel leu, - iar apoi i-a oferit miere ca hrană.

   CUPA CREȘTINULUI CONȚINE PLĂCERE ADEVĂRATĂ

   Plăcerea pământească îl găsește pe omul neprihănit rafinat într-o substanță mai pură, dar un om întinat bea drojdia păcatului și a mâniei.

   DROJDIA PĂCATULUI

   Cu cât un om firesc are mai multe ocazii trupești, cu atât el va păcătui mai mult - ele sunt doar combustibilul ce aprinde poftele lui. El aleargă împreună cu aceste plăceri lumești tot atât de repede ca fiul risipitor cu haina egoismului strânsă în jurul lui.

   Nimeni nu este atât de nelegiuit ca cei ce se hrănesc cu plăceri trupești. Ei sunt pentru cel necredincios ceea ce bălegarul este pentru porc care se îngrașă stând în el. Datorită acestor plăceri, inimile întinate devin greoaie și cugetele lor se împietresc în păcat. Dar mângâierile și plăcerile oferite de Dumnezeu, prin ce a creat El, unui om sfânt, se transformă în hrană spirituală pentru harurile celui sfânt și se concretizează în acțiuni.

   DROJDIA MÂNIEI

   Un păcătos nu apucă să se bucure prea mult la masa plăcerilor lui, că justiția divină îi cere imediat un preț enorm. Israeliții s-au bucurat foarte puțin de carnea trimisă din cer, datorită mâniei lui Dumnezeu care se abătuse asupra lor înainte de a o înghiți.

   În orice caz, sufletul mântuit se hrănește pe gratis. Nici o teamă a unui pericol apropiat nu-l face să renunțe la vreo mângâiere sau binecuvântare. El poate spune împreună cu David:

   Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.

   Dumnezeu nu va nimici odihna noastră. După cum unicornul a vindecat apele, cufundându-și cornul în ele, astfel ca toate fiarele să poată bea fără pericol, tot așa Cristos a vindecat plăcerile copiilor Săi: în cupa sfinților nu există moarte.