Anul vechi și Anul nou

   În turla timpului, anul cel vechi mai respiră câteva ore, obosit, cu pași grei, omătiți de albul zăpezii călcate sprinten de căprioare ce arată ca săgețile trase și ajunse departe.

   Trag aer în piept, curat, rece, sățios și cred că el mă poate ajuta să-mi satur plămânii chinuiți de masca zgârcită ce nu i-a mai lăsat demult să se răsfețe în aerul brazilor, ''buzele'' pădurii de lângă casă.

   Gânduri repezi îmi trec cu anul ce așteaptă să fie primit în răbdare, optimism, să-și depene fiecare filă.

   Mă grăbesc să dau anului ce pleacă, vorbele, atitudinile seci, nesincere, ajunse la mine din partea unora care au mers cu mine o porție din drum.

   Să-i pun în spate urmele răului lăsate dar descoperite, neputințe, tristeți și nemulțumiri.

   Ce păstrez cu mulțumiri? Viață, pâine, sănătate, odihnă, rugile ascultate și pace.

   Mulțumesc scrisului care s-a odihnit în sufletul meu, cuvintelor sincere, spuse de persoane necunoscute dar puse în slujba scrisului.

   Mulțumesc Celui care mă poartă zilnic pe brațe... Lui Îi datorez bucuriile familiei, scoase biruitor din îmbrătișarea covidului.

   Am încredințarea că ne va purta până la sfârșit.

   Mulțumesc celor două cărți: Splendori-versuri și Boabe De Grâu-aforisme ce au ales să se nască în acest an.

   Mulțumesc prietenilor care-mi sunt aproape și au încredere în scrisul meu.

   Mă onorează. Păstrez binele, florile, zâmbetele dimineților oamenilor care iubesc sincer, respectă.

   Ce aștept de la Anul Nou?

   Să fie curajos în fapte bune, drept ca lumina, bun ca grâul ce-l doresc în pieptul țării mele România și pe masa fiecărui român.

   Să țină oamenii uniți în bine, copiii în școli și socializare reală!

   Să ducă scrisori de pace oamenilor de pe glob. Să vină cuminte și: BUN, BUN, BUN!

   Alexandrina Tulics, 31 decembrie-2020