David Thompson este bine cunoscut în vestul Canadei drept cartograful care a explorat acea parte a Americii de Nord în urmă cu 200 de ani. Ceea ce nu este la fel de cunoscut este că, în calitate de creștin devotat, și-a purtat Biblia și a povestit despre Isus și despre rai oriunde a mers. În 1807, în timp ce făcea grafica țărilor de origine ale oamenilor Flathead Salish care locuiau în sudul Albertei și nordul Montanei, el a descoperit că acești oameni nu se mai săturau de povestirile sale. „Într-o zi, cineva va veni și vă va aduce „Cartea Raiului””, le-a spus el.

În 1832, după trecerea unei generații întregi, tribul se săturase de așteptat și a trimis patru bărbați într-o călătorie dus-întors de 5.000 de kilometri la St. Louis, Missouri, pentru a găsi Cartea și a o aduce înapoi. Doi dintre bărbați au murit înainte de a ajunge acolo. Ceilalți doi au fost primiți la fort de către generalul William Clark al expediției Lewis și Clark care i-a prezentat unui preot.

Cei doi emisari, însă, au fost dezamăgiți când nimeni nu le-a putut da Cartea Raiului. Chiar înainte de a începe călătoria de întoarcere, orașul a organizat o sărbătoare cu ocazia plecării lor, finalizată cu multe discursuri. La sfârșitul sărbătorii, unul dintre trimișii Salish a ținut un discurs care a avut consecințe de anvergură.

„Am venit la voi pe poteci, de-a lungul multor nopți, din țara Soarelui apune dincolo de munții cei mari… am venit cu un ochi parțial deschis pentru oamenii noștri care stau în întuneric. Ne întoarcem cu ochii închiși.

Am venit spre voi cu brațe puternice printre mulți dușmani și popoare ciudate, pentru a putea căra mult înapoi la ei. Ne întoarcem cu brațele goale. Poporul nostru ne-a trimis să luăm de la omul alb Cartea Raiului. Ne-ați dus acolo unde se închină ei Marelui Spirit cu lumânări, dar Cartea nu era acolo. Ne-ați arătat imagini ale spiritelor bune și poze ale pământului bun de dincolo, dar Cartea nu era printre ele pentru a ne arăta calea.

Ne întoarcem pe potecile lungi și triste către poporul nostru din țara întunecată. Ne îngreunați picioarele cu daruri, și mocasinii noștri vor îmbătrâni, iar brațele noastre vor obosi de atâta cărat, totuși Cartea nu este printre ele. Când, după încă o zăpadă, le vom spune oamenilor noștri din marele consiliu că nu am adus Cartea, nici bătrânii nici tinerii noștri nu vor scoate niciun cuvânt. Unul câte unul vor ieși afară în tăcere. Oamenii noștri vor muri în întuneric. Nu vor avea Cartea omului alb care să le arate calea. Nu mai am cuvinte.”

Pe măsură ce vestea acestui discurs s-a răspândit printre creștinii din Anglia și nord-estul Americii, misionarii și traducătorii Bibliei au început să pătrundă în vest. Biblia a fost tradusă în limba Cree 25 de ani mai târziu, dar aveau să treacă multe generații ca Flathead-Salish să primească în cele din urmă Cartea Raiului în propria lor limbă.

În prezent, aproximativ 7.360 de limbi sunt vorbite în lume de către 7,8 miliarde de oameni. Se estimează că 167 de milioane de oameni vorbesc 2014 limbi în care nici măcar un singur rând din Biblie nu a fost încă tradus. La fel ca oamenii Flathead-Salish de acum 200 de ani, ei așteaptă și așteaptă. Traducerea Cărții Raiului în aceste 2014 limbi nu este o opțiune periferică – este cea mai fundamentală sarcină rămasă de îndeplinit de Biserica creștină.

Preluat de la: https: //wycliffe. ro/cartea-raiului/