Treceam odată printr-o încercare și aveam nevoie de un răspuns imediat. M-am rugat, am plâns, am declarat promisiunile Domnului și am făcut tot ce am știut, dar nu se vedea nici un răspuns la orizont.

   Este greu pentru un copil al lui Dumnezeu care își pune încrederea în El să nu primească nici un semn de la Tatăl ceresc pe care Îl iubește, Îl vestește, și a Cărui voie o face.

   În disperarea mea, stăteam pe genunchi și declaram versetele din Psalmul 91.14-15. Cu ochii în lacrimi strigam:

   Doamne, Tu ai promis: CÂND MĂ VA CHEMA ÎI VOI RĂSPUNDE!

   De ce nu răspunzi, Doamne? Doamne, nu vezi prin ce trec? Vino degrabă în ajutorul meu. Doamne, unde este puterea promisiunilor Tale? Eu Te chem iar Tu ai promis că îmi vei răspunde. De ce nu îmi răspunzi, Doamne?

   Eram din ce în ce mai frustrată, nu din cauză că Domnul nu intervenea în problema mea, ci pentru că nu-Și împlinea promisiunea făcută. Eram tulburată; iar am plâns, mă descărcam de durerea pe care o purtam.

   Eu nu realizam că în lumea spirituală se dădea o mare bătălie. Tatăl meu ceresc era lângă mine și încerca să îmi răspundă, să mă învețe ceva, dar, pentru că deschisesem ușa frustrării și îndoielii, eram cuprinsă de necredință iar Dumnezeu nu putea lucra.

   În durerea mea sfâșietoare că Domnul nu intervine, când eu nu înțelegeam ce se  întâmplă sau ce ar trebui să fac și ce să nu fac, am plâns până nu am mai avut lacrimi. Când m-am liniștit, am simțit adierea ușoară a prezenței Domnului. Dintr-odată, duhul meu a tresărit, căci am recunoscut prezența Domnului care era lângă mine și adia un vânt răcoros în căldura arzătoare a verii.

   Eram cu fața la pământ și așteptam ca Domnul să îmi vorbească. Firea mea era supărată și parcă voia să se răzbune, să se supere, să zică ceva negativ, însă Domnul pusese o gardă de jur împrejurul meu, ca să fiu într-un loc protejat și să pot înțelege ce dorea El să îmi spună.

   Atunci am intrat într-o pace deplină, într-o stare cerească. Tulburarea, îngrijorarea și nemulțumirea dispăruseră. În acea atmosferă de liniște lăuntrică cuvintele Domnului răsunau în inima mea:

   În pocăință și așteptare va fi izbăvirea noastră, în calm și încredere va fi tăria voastră. Isaia 30.15

   Rodul dreptății va fi pacea, iar urmările dreptății vor fi liniștea și încrederea în vecie. Isaia 32.17

   Duhul Domnului m-a făcut să înțeleg care a fost greșeala mea și de ce nu am primit răspuns mai repede. El mi-a vorbit astfel:

   Tu te-ai tulburat ca o apă din care nu se mai poate bea. Tulburarea este ca o otravă pentru suflet care te împiedică să te conectezi prin Duhul cu Mine. Ca un izvor noroios și ca o fântână tulbure este omul care se pleacă înaintea celui rău -vezi Proverbele 25.26- Te-ai agitat, te-ai tulburat, te-ai îngrijorat și ți-ai pierdut pacea! Oricine se află într-o stare de îngrijorare nu are pace și nu Mă poate înțelege, nu Mă poate auzi și nu poate primi răspunsul Meu, pentru că îngrijorarea este dușmanul păcii. Eu sunt Prințul Păcii! Îngrijorarea aduce cu sine frica și vă împiedică să vă încredeți în Mine. Odată ce deschideți ușa fricii și îngrijorării treceți de partea celui rău și nu Mă lăsați să lucrez. Eu nu am nevoie de credință și pace să pot lucra în inima voastră. V-ați întrebat vreodată de ce i-am poruncit lui Iosua să tacă cele șapte zile dinaintea demolării zidurilor Ierihonului? Deoarece gândurile se transformă în cuvinte, iar cuvintele poartă binecuvântare sau blestem, aduc viață sau moarte.

   Deși tu ai început prin a te ruga, din cauza situației tale critice, nu ai perseverat în credința în promisiunile Mele ci ai dat voie îndoileii și durerii să pătrundă în viața ta, iar relația dintre noi s-a întrerupt. Eu eram lângă tine dar tu nu Mă priveai ci te uitat doar în problemă și voiai rezolvare imediată. Am vrut să te învăț niște lecții, fiica Mea ca tu să înveți pe alții mai departe care trec prin astfel de situații.

   Eu cunosc problema ta și am un plan pe care tu nu-l înțelegi acum. Tu vrei ca lucrurile să se rezolve dar nu vezi ce lucrez Eu în tine prin aceste încercări. Vreau să conturez în tine răbdarea și bucuria ca să fii tare și cel rău să nu mai aibă acces în viața ta, făcându-te să cazi în necredință și dezamăgire atunci când lucrurile nu merg cum vrei tu sau când nu primești răspunsul dorit. Când Eu nu îți răspund, rămâi în pace și bucurie convinsă pe deplin că Eu văd, aud, Îmi pasă, sunt în controlul situației. Să nu audă Cel ce a sădit urechea? Să nu vadă Cel ce a plăsmuit ochiul? (vezi Psalmul 94.4). În astfel de momente tu să crezi Cuvântul Meu care zice:

   Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor ce sunt chemați în conformitate cu planul Său. Romani 8.28

~&,"&~.