Popoare, încredeți-vă în El în orice timp; vărsați-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Psalmul 62.8

   În urmă cu mulți ani, domnul Tian trăia în Chongquing, China. Era proprietarul unei cafenele renumite, plină de vizitatori de dimineața până seara. Afacerea i-a adus mulți bani. Dar într-o zi, medicul a constatat că bărbatul de afaceri avea tuberculoză. Acest diagnostic l-a lovit pe domnul Tian ca o sentință de moarte. Frica și-a înfipt gherele adânc în sufletul lui.

   După  ce a fost internat, medicul i-a spus că acum e foarte important repausul total. Dar gândurile lui nu se linișteau ci se învârteau încontinuu în jurul cuvântului tuberculoză și îi aduceau în față tablouri care-l înfiorau.

   Frica din el striga:

   Trebuie să mori! Nu poți să schimbi nimic. Tot ceea ce ai câștigat va ajunge pe alte mâini, iar înaintea ta stau pieirea, noaptea și frica de moarte.

   Astfel, frica învăluia zi și noapte patul chinezului.

   Deși în jurul meu era o liniște desăvârșită, eu eram tot mai bolnav și muream de frică - povestea el mai târziu.

   În necazul lui s-a adresat unei verișoare care îl îndemnase cândva să devină creștin. Când aceasta l-a vizitat, el i-a spus:

   - Am tuberculoză și mă tem. Îmi este teamă de noaptea cea veșnică.

   Verișoara a ezitat puțin. Oare va fi ea înțeleasă de bolnav? Până la urmă, i-a spus cu hotărâre:

   - Nu este așa de important dacă te vei însănătoși sau nu, însă este decisiv să-ți predai viața în mâna lui Dumnezeu și să te încrezi în El! Ceea ce face El este bine!

   Ori de câte ori mă tem, eu mă voi încrede în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Său. Mă încred în Dumnezeu și nu mă voi teme. Psalmul 56.3,4

   Cei doi au discutat mult timp... În cele din urmă, teama, care străjuise până atunci zi și noapte patul chinezului, a trebuit să plece din prezența lui Hristos și a Luminii Sale.

   Domnul Tian nu înțelegea multe, dar își predase viața în mâinile lui Isus și astfel, a făcut primul pas înspre LUMINĂ.

   În noaptea aceea, spunea domnul Tian mai târziu, am putut să dorm iarăși. Frica dispăruse. Acum, pacea umplea inima bolnavului.

   Oricare ar fi drumul tău, el va ajunge în lumină și nu în noaptea deznădejdii. Dumnezeu i-a dăruit iarăși sănătate și a venit ziua când domnul Tian a putut părăsi spitalul cu bucurie.

   LUMINA Evangheliei a luminat toate domeniile întunecate ale vieții lui, chiar și în relația cu soția, de care se despărțise de mult timp...

   El i-a scris celei alungate al cărei nume nimeni nu avea voie să îl rostească în prezența lui:

   Vino înapoi! Eu am devenit creștin și Dumnezeu ne va ajuta să ne refacem căsnicia!

   Soția lui, mirată de această schimbare a soțului s-a întrebat:

   Este aceasta lucrarea Evangheliei? Atunci vreu și eu să merg cu soțul meu pe urmele lui Isus.

   Alți doisprezece aparținători ai familiei, printre care și mama domnului Tian, au găsit calea spre Hristos. Relatarea domnului Tian se încheie cu cuvintele:

    HARUL LUI DUMNEZEU ESTE NESPUS DE MARE!