I s-a zis lui Ioan:

   Scoală-te și măsoară templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei care se închină în el. Dar să nu măsori curtea din afară a templului, căci a fost dată neamurilor.

   Ierusalimul apare aici pe primul plan; el este centrul, cu toate că fiara poate să-și exercite aici pustiirile ei.

   Voi da celor doi martori ai Mei să proorocească, îmbrăcați în saci, o mie două sute șaizeci de zile.

   Misiunea lor se îndeplinește într-o perioadă relativ scurtă, mărturia lor nu este dată decât timp de trei ani și jumătate.

   Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.

   Martorii sunt în număr de doi nu pentru că în realitate ar trebui să-i limităm din punct de vedere istoric-numeric ca să nu fie decât doi indivizi, ci pentru a indica cea mai mică mărturie care este de ajuns după lege.

   A face din ea literalmente două persoane mi se pare un fel greșit de a interpreta profeția, Apcalipsa fiind îndeosebi în cel mai înalt grad simbolică. A uita aceasta înseamnă a ne încurca într-o mulțime de greșeli și inconsecvențe.

   Uneori de exemplu, se caută să se explice Apocalipsa prin pasaje din cartea lui Isaia, Ieremia sau alții dar în acest caz trebuie să ne reamintim că aceste profeții nu sunt simbolice, sunt structura lor, astfel că raționamentul lui Isaia, Ieremia nu poate hotărî nimic pentru cartea lui Daniel și Apocalipsa. Cât despre cartea lui Ezechiel el este în parte simbolic și în parte figurativ.

   Avem aici simboluri care au semnificația lor proprie și astfel, numărul DOI luat simbolic arată în mod obișnuit o mărturie completă și suficientă. Apostolul scria:

   Orice cuvânt să fie sprijinit pe mărturia a doi sau trei martori. 2 Corinteni 13.1

   Și, după legea iudaică nu se putea nimic hotărî pe mărturia unui singur martor, trebuiau cel puțin doi, pentru ca dovada și judecata să fie valabile.

   Domnul ne arată că în aceste zile El va ridica o mărturie completă. Din câte persoane se va compune, aceasta e o chestiune asupra căreia nu se mai poate deloc discuta așa cum este cazul numărului reprezentat din cei 24 de bătrâni glorificați. Cine ar dori să tragă concluzia din acest număr că el este literalmente acela al sfinților slăviți? Tot așa, pentru ca să credem că nu vor fi decât doi martori? Oricum ar fi, aceia care sunt ridicați pentru această mărturie nu trebuie să prorocească decât un timp limitat.

   DACĂ VOIEȘTE CINEVA SĂ LE FACĂ RĂU, LE IESE DIN GURĂ UN FOC ȘI MISTUIE PE VRĂJMAȘII LOR; ȘI DACĂ VREA CINEVA SĂ LE FACĂ RĂU, TREBUIE SĂ FIE OMORÂT ÎN FELUL ACESTA.

   Este aceasta, întreb, mărturia Evangheliei? Astfel apără Domnul pe aceia care vestesc Evanghelia harului Său? Focul iese din gura evangheliștilor? Acela care învață pe alții a sfâșiat vreodată pe dușmanii săi? Pe acest principiu Anania și Safira au căzut morți? Aceastea sunt căile Evangheliei?

   NU! Este deci evident că ne găsim aici în cu totul o altă atmosferă, că înaintea noastră este o stare de lucruri complet diferită de aceea care domnea în timp ce BISERICA era încă pe pământ cu toate că, chiar atunci putea să existe cutare păcat ce ducea la moarte. (Nu insist prea mult... dovada îmi pare de ajuns.)

   EI AU PUTERE SĂ ÎNCHIDĂ CERUL, CA SĂ NU CADĂ PLOAIE ÎN ZILELE PROROCIEI LOR.

   Așadar ei au în aceasta oarecare asemănare cu Ilie; ȘI AU PUTERE SĂ PREFACĂ APELE ÎN SÂNGE - sub acest aspect asemănându-se cu Moise. Aceasta nu vrea să spună că sunt chiar Ilie și Moise în persoană ci caracterul mărturiei lor este asemănător cu acela al mărturiei acestor doi oameni ai lui Dumnezeu și Dumnezeu o aprobă în același fel cum a făcut-o în zilele acestor doi mari slujitori de odinioară.

   CÂND ÎȘI VOR TERMINA MĂRTURIA LOR, FIARA CARE SE RIDICĂ DIN ADÂNC VA FACE RĂZBOI CU EI, ÎI VA BIRUI ȘI-I VA OMORÎ.

   Ei sunt păziți în ciuda fiarei până ce lucrarea lor este împlinită dar îndată ce mărturia lor a luat sfârșit îi este îngăduit fiarei să-i biruiască. Este cu ei exact ca și cu Domnul. În timpul slujbei Sale pe pământ, El a întâlnit cea mai violentă împotrivire. De asemeni, împotriva acestor doi martori multă vreme înainte de sfârșitul lor, exista toată voința posibilă de a-i nimici dar după cum Domnul spune despre Sine, ceasul lor nu venise încă, astfel că, într-un fel sau altul nimeni nu le putea face nimic, Domnul protejându-i până ce misiunea lor a fost îndeplinită. Dar există, între Domnul și acești doi martori această deosebire că pentru El, misiunea Sa se îndeplinea în caracterul de har și acesta îi aparține mai presus de orice, că El era păzit împotriva turbării dușmanilor Săi până ce ora Sa a venit; ei, dimpotrivă, sunt ridicați când se exercită plata pe pământ în același fel cum vedem în Vechiul Testament.

   Duhul îi va conduce astfel și nu trebuie să ne mirăm de aceasta pentru că de fapt Dumnezeu revine aici la ceea ce El făgăduise atunci dar nu împlinise niciodată încă, El este gata să împlinească acum. El Nu-Și propune numai să-Și strângă un popor pentru slava cerească, El va cârmui pe pământ pe iudei și pe neamuri în pozițiile lor respective Israel fiind cel mai apropiat de El.

   El vrea să aibe un popor pământesc ca și o familie sus. Când sfinții cerești vor fi strămutați, atunci El va începe ceea ce El are în vedere cu sfinții pământești. El nu vrea ca ei să fie amestecați - aceasta n-ar fi nimic altceva decât încurcătura cea mare.