DUPĂ CUM ESTE HRISTOS, zice apostolul Pavel, vorbind despre Biserică, căci în acest pasaj este vorba despre trup mai degrabă decât despre cap; și Pavel nu zice -după cum este Biserica- ci, DUPĂ CUM ESTE HRISTOS. Urmând aceeași linie de gânduri, Ioan, în profeție ne arată pe fiul de parte bărbătească așezat în cer într-un loc complet în afara loviturilor Satanei. Dacă este astfel, acest fapt se referă într-un chip remarcabil la ceea ce a fost deja afirmat privitor la structura cărții - există un nou început, în raport cu obiectul special pe care Duhul Sfânt îl are în vedere cu această ultimă parte.

   Înainte de toate, Ioan a arătat planul general al lui Dumnezeu cu privire la iudei. În aceasta, ordinea este în mod strictă păstrată. Noi am fi putut să gândim că cea mai naturală cale era de a stabili mai întâi faptul că acest copil de parte bărbătească fusese răpit; dar nu: Dumnezeu produce și descrie totdeauna lucrurile după metoda cea mai înțeleaptă și cea mai bună. Hristos ieșise din Israel, trebuie mai întâi să arate legătura Sa cu Israel. Al doilea fapt este împotrivirea Diavolului față de planurile lui Dumnezeu; obstacolul care este pus pentru o vreme în cale împlinirii lor, oferă Domnului Însuși ocazia de a lua locul Său în cer, iar mai târziu, Bisericii de a-L urma acolo. În urmă revine pe scenă intenția Domnului de a acționa pentru executarea planurilor Sale cu privire la Israel și la pământ.

   În rezumat deci, prima parte a acestui capitol e o reprezentare simbolică a legăturii Domnului cu Israel și a strămutării Sale în afara scenei, acesta fiind efectul vrăjmășiei Satanei; dar aceasta dă, pentru a spune astfel, ocazie lui Dumnezeu, de a lega de această dispariție a lui Hristos în cer, faptul că Biserica Îl va urma la timpul potrivit; căci Biserica este unită cu Hristos. Se vede astfel că răpirea copilului de parte bărbătească nu este un simplu fapt istoric. Înălțarea lui Hristos este introdusă aici, pentru că ea cuprinde ca urmare răpirea ulterioară a Bisericii pentru ca ea să fie unde este El, trupul său formând cu El un singur și același om simbolic înaintea lui Dumnezeu - PLINĂTATEA CELUI CARE ÎMPLINEȘTE TOTUL ÎN TOȚI.

   Ceea ce precede fiind bine înțeles, subiectul în întregime se găsește în mod considerabil luminat.

   EA A NĂSCUT UN FIU, UN COPIL DE PARTE BĂRBĂTEASCĂ, CARE VA PĂSTORI TOATE NEAMURILE CU UN TOIAG DE FIER

   Nu există cea mai mică greutate în a aplica aceste cuvinte fiului de parte bărbătească, privit nu în mod personal și singur, ci în mod simbolic; cu atât mai mult cu cât aceeași făgăduință este făcută bisericii din Tiatira sau mai degrabă credincioșilor care se găsesc în ea. Domnul spune în mod lămurit că celui ce va birui... îi va da stăpânirea peste neamuri. Le va cârmui cu un toiag de fier, după cum El Însuși a primit puterea de la Tatăl Său (Apocalipsa 2.26-27). Aceasta nu confirmă din plin ceea ce noi am anticipat?

   ȘI FEMEIA A FUGIT ÎN PUSTIE, UNDE ARE UN LOC PREGĂTIT DE DUMNEZEU CA SĂ FIE HRĂNITĂ ACOLO  O MIE DOUĂ SUTE ȘAIZECI DE ZILE

   La versetul 7 se deschide o nouă scenă. Nu mai sunt sfaturile lui Dumnezeu sau principii văzute în gândul Său. Ajungem la fapte pozitive, mai întâi în cer apoi mai târziu vedem efectele și schimbările care rezultă din ele pe pământ.

   ȘI ÎN CER S-A FĂCUT UN RĂZBOI. MIHAIL ȘI ÎNGERII LUI SE RĂZBOIAU CU BALAURUL. ȘI BALAURUL CU ÎNGERII LUI S-AU LUPTAT ȘI EI, DAR N-AU PUTUT BIRUI; ȘI LOCUL NU LI S-A MAI GĂSIT ÎN CER. ȘI BALAURUL CEL MARE, ȘARPELE CEL VECHI, NUMIT DIAVOLUL ȘI SATAN, ACELA CARE ÎNȘALĂ ÎNTREAGA LUME, A FOST ARUNCAT PE PĂMÂNT; ȘI ÎMPREUNĂ CU EL AU FOST ARUNCAȚI ȘI ÎNGERII LUI.

   ȘI AM AUZIT ÎN CER UN GLAS PUTERNIC, CARE ZICEA: ACUM A VENIT MÂNTUIREA, PUTEREA ȘI ÎMPĂRĂȚIA DUMNEZEULUI NOSTRU ȘI STĂPÂNIREA HRISTOSULUI SĂU; PENTRU CĂ ACUZATORUL FRAȚILOR NOȘTRI, CARE ZI ȘI NOAPTE ÎI ACUZA ÎNAINTEA DUMNEZEULUI NOSTRU, A FOST ARUNCAT JOS. EI L-AU BIRUIT PRIN SÂNGELE MIELULUI ȘI PRIN CUVÂNTUL MĂRTURISIRII LOR ȘI NU ȘI-AU IUBIT VIAȚA CHIAR PÂNĂ LA MOARTE. DE ACEEA, BUCURAȚI-VĂ CERURI ȘI VOI CARE LOCUIȚI ÎN ELE!

   Potrivit acestor cuvinte este evident că se găsesc, în acest moment, în cer, persoane care locuiesc acolo și care simt profund împreună cu frații lor care suferă pe pământ. Acesta este un fapt incontestabil și în curând după aceea, Satan pierde această posibilitate pe care o avusese înainte de a se înfățișa înaintea lui Dumnezeu ca acuzatorul fraților. Niciodată el nu trebuie să mai recapete această înaltă poziție de putere și nu va mai umple cerul cu învinuirile sale amare și cu acuzațiile sale împotriva sfinților lui Dumnezeu!