Într-un peisaj de alb imaculat, văd doar oameni într-o goană ciudată, într-o atmosferă care ar fi trebuit sa fie unică. Văd doar suflete ce aleargă în toate părțile și mențin priviri reci, care trec țintă prin ceilalți oameni spre realizarea unui scop bine definit: acela de a pune la punct îndeplinirea tradiției.

Pentru că ea, tradiția… a acoperit totul. A făcut să uităm că în urmă cu 2000 de ani, ceva măreț s-a întâmplat. Domnul Isus ne-a ales. Ne-a ales pentru că ne-a iubit și ne iubește. A ales să se nască umil într-o lume murdară, aflată între întunerit și păcat, pentru a aduce mântuirea.

Însă am uitat…

Am uitat, iar acum vedem totul cu alți ochi.

Crăciunul…e perioada aceea din iarnă împodobită, luminată cu câteva lumânări parfumate și instalație, peste care punem beteală și globuri frumos colorate. E îndulcită cu mirosul mâncării calde și a cozonacilor. E masa rotundă în jurul căreia familia se adună. E perioada în care pe fundal de aud colinde, iar în ciuda frigului de afară, inimile parcă devin mai bune, mai calde și mai darnice. Pentru că nu în ultimul rând, Crăciunul înseamnă… cadouri.

Dar nu, nu e așa. Pentru că dacă înainte era normal să fim buni măcar în perioada aceasta, acum suntem aceeași oameni triști, monotoni și lipsiți de dragoste, ca și în timpul anului, de altfel.

Dacă magii au venit la Rege cu cele mai prețioase daruri, vreau să știi că tu, omule, nu ai nimic pe acest pământ de care Domnul ar avea nevoie.

Doar o inimă, o SINGURĂ inimă. Care sa fie dăruită Lui în totalitate, și asta așteaptă: o inimă recunoscătoare, o stare de mulțumire, o inimă copleșită de candoare, o bunătate a sufletului ce iese din tiparul lumii, o renunțare la închinarea de fațadă, o dragoste fără limită și aceasta împărtășită cu ceilalți.

Pentru că în asta stă totul: în a da. A da fără a aștepta ceva în schimb. A oferi, pentru că oferi ceva ce nu are sfârșit. Iar acest lucru strălucește mai puternic decât orice. Acest lucru întrece orice bogăție a pământului.

Pentru că…un suflet rănit, zdrobit, negru, nu poate fi împodobit asemenea unui brad, nu poate fi încălzit și nici îndulcit, pentru că tradiția nu îi poate face nimic.

Doar Domnul îi poate readuce starea de bucurie, iar vestea nașterii îi poate readuce speranța.

Iar dacă doar El poate aduce iubirea, iertarea, mântuirea de care cineva are nevoie, atunci mă întreb…

Ce ar fi Crăciunul…dacă Regele din iesle ar rămâne doar o poveste?