Iată, ce plăcut și ce dulce este să locuiască frații împreună! Psalmul 133.1

   Valoarea unei călătorii poate fi măsurată întotdeauna prin dificultățile întâlnite pe drum. Cu cât e mai dificilă, cu atât destinația aduce mai multă satisfacție.

   Eu am gândit viața răstignită ca o călătorie. Ea are un început, desigur, dar sfârșitul nu este niciodată în această parte a slavei. Îmi aduc aminte de acest gând, un imn numit Treburile Ragelui:

   Aici străin sunt eu, într-o țară străină; Casa mi-e departe, pe un mal auriu; Ambasador să fiu al tărâmurilor de dincolo de mare; Aici sunt cu treburi pentru al meu Rege...

   Nu mulți creștini se consideră străini într-o țară străină. Dar exact asta suntem dacă suntem creștini. Dacă am început călătoria și trăim viața răstignită, lumea aceasta sigur nu e casa noastră. Aceasta este motivul pentru care nu ar trebui să ajungem să ne simțim prea bine în această viață.

   Unii au fost informați greșit cu privire la viața creștină și la trăirea vieții răstignite. Dintr-un motiv sau altul, ei cred că aceasta este o cale ușoară. Ei cred că Dumnezeu le va lua toate problemele și greutățile și că-și vor putea trăi viața fără niciun fel de lucru care abate atenția și niciun fel de tulburare. După cum știu toți cei care au străbătut acest drum, lucrurile nu stau așa.

   Dacă drumul vostru nu este năpădit de dificultăți, greutăți și poveri, s-ar putea să nu fiți pe calea cea bună.

   Este cu neputință să citești Biblia și să nu vezi că orice om al lui Dumnezeu s-a confruntat cu greutăți și necazuri extreme. Istoria Bisericii este de asemeni plină de relatări ale zbuciumurilor prin care au trecut credincioșii, chiar dincolo de ceea au avut de înfruntat martirii Bisericii.

   Dacă viața creștină e așa de ușoară cum cred unii, atunci de ce această istorie de lupte, greutăți și martirii?

   TIPURI DE GREUTĂȚI

   Greutățile se pot încadra în mai multe categorii.

   Mai întâi, greutățile pot fi LUCRURI CARE ABAT ATENȚIA. Prin LUCRURI CARE ABAT ATENȚIA înțeleg că ne pot abate din drumul nostru.

   Când trăiam la ferma din Pennsylvania aram cu calul. Pentru ca el să nu o ia razna, trebuia să-i punem ochelari de cal. Atât era de ușor ca un cal să fie abătut.

   Greutățile care ne apar în cale ne pot abate de la adevăratul nostru scop înaintea lui Dumnezeu. Putem ajunge așa de scufundați în greutățile noastre încât să nu mai vedem nimic altceva. Putem uita direcția în care mergem. Dacă analizați istoria Israelului veți descoperi că toată călătoria lor a fost marcată de o abatere după alta. Se duceau într-o direcție, apoi se întâmpla ceva care le abătea atenția și îi trăgea ori la stânga, ori la dreapta.

   Bineînțeles că dificultățile care ne ies în cale ne pot face să ne simțim descurajați. Multora le vine greu să creadă că un creștin poate fi vreodată descurajat. Când creștinul are greutăți care îl aduc în pragul descurajării, este ispitit să creadă că nu s-a născut din nou cu adevărat. Adevărul este că diversele greutăți cu care se confruntă au potențialul de a-i întuneca judecata sănătoasă și de a-l înfășura într-o doză zdravănă de descurajare.

   Este foarte trist să citești sau să auzi despre o persoană care a început bine, iar acea abatere a făcut-o să se oprească brusc din drum. Apostolul Pavel s-a ocupat de acest aspect în cazul creștinilor galateni:

   Sunteți așa de nechibzuiți? După ce ați început prin Duhul, vreți acum să sfârșiți prin firea pământească?

 Galateni 3.3

   Galatenii începuseră bine dar pe drum s-a ivit ceva care i-a abătut de la scopul inițial și i-a adus într-o stare de descurajare. Au început să simtă că trebuie să-și ducă singuri luptele. Și noi tot aici dăm de bucluc. Greutățile sunt un aspect obișnuit al vieții. Însă noi trebuie să fim încurajați de ceea ce le-a scris Pavel corintenilor:

   Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Și Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiți ispitiți peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit și mijlocul să ieșiți din ea, ca s-o puteți răbda. 1 Corinteni 10.13

   În aceeași ordine de idei, cred că valoarea unei persoane poate fi întotdeauna măsurată prin ceea ce se întâmplă când se confruntă realmente cu necazuri.

   E de la sine înțeles că vom întâlni greutăți și necazuri. Calea spre trăirea vieții răstignite e presărată cu multe obstacole, piedici și primejdii.

   Așadar, nu faptul că avem astfel de dificultăți, ci felul în care le tratăm determină cu adevărat calitatea relației noastre cu Dumnezeu.

   Dacă renunțăm, ce spune lucrul acesta despre încrederea noastră?