Crucile pe care ni le facem noi printr-o îngrijorare exagerată cu privire la viitor nu sunt crucile trimise din cer. Îl ispitim pe Dumnezeu prin înțelepciunea noastră falsă, căutând să anticipăm planurile Lui și luptându-ne să adăugăm la Providența Lui propriile noastre resurse. Rodul înțelepciunii noastre este întotdeauna amar. Dumnezeu îngăduie să fim învinși atunci când nu urmăm călăuzirea Lui. Viitorul nu ne aparține; se poate că nici nu vom avea un viitor sau, dacă vom avea, s-ar putea să fie complet diferit de tot ceea ce am prevăzut noi. Să nu căutăm cu tot dinadinsul să vedem ceea ce Dumnezeu ascunde de noi în adâncimile tainice ale înțelepciunii Lui. Să ne închinăm chiar dacă nu vedem, să fim tăcuți și liniștiți.

   Crucile puse asupra noastră aduc întotdeauna cu ele un har special și mângâiere pe măsura lor - vedem mâna lui Dumnezeu când apasă asupra noastră. Dar crucile confecționate din presimțiri neliniștitoare nu vin nicidecum de la Dumnezeu. Le întâmpinăm fără harul special adaptat nevoii, ba chiar într-un duh de necredință, care face ca harul să fie imposibil. De aceea, totul pare greu și insuportabil, întunecat, nu se întrevede niciun ajutor, iar sufletul care și-a permis să guste curios din fructul interzis nu găsește nimic altceva în interior decât răzvrătire disperată și moarte.

   Crucile puse asupra noastră aduc întotdeauna cu ele un har special și mângâiere pe măsura lor - vedem mâna Domnului când apasă asupra noastră. Dar crucile confecționate din presimțiri neliniștitoare nu vin nicidecum de la Dumnezeu. Le întâmpinăm fără harul special adaptat nevoii, ba chiar într-un duh de necredință, care face ca harul să fie imposibil. De aceea, totul pare greu și insuportabil, întunecat, nu se întrevede niciun ajutor, iar sufletul care și-a permis să guste curios din fructul interzis nu găsește nimic altceva în interior decât răzvrătire disperată și moarte.

   Toate acestea își au originea în neîncrederea în Dumnezeu și în iscodirea căilor Lui ascunse. AJUNGE ZILEI RĂUL DIN EA. (MATEI 6.34, KJV)  a spus Domnul nostru, și răul din fiecare zi devine bine dacă îl lăsăm în seama lui Dumnezeu. Ce suntem noi ca să întrebăm DE CE PROCEDEZI ASTFEL? DOMNUL ESTE ACESTA și asta ne este suficient. DOMNUL ESTE ACESTA: SĂ FACĂ CE VA CREDE (1 Samuel 3.18b). Să ridice sau să doboare; să rănească sau să vindece, să lovească sau să mângâie, să dea viață sau moarte - El rămâne întotdeauna Domnul. Noi suntem doar lucrarea Lui, o simplă jucărie în mâna Sa. Ce contează ce se întâmplă cu noi atâta timp cât El este glorificat iar voia Lui se împlinește în noi? Să dăm la o parte eul și atunci voia lui Dumnezeu dezvăluindu-ni-se ceas după ceas, ne va umple de mulțumire în legătură cu ce face El în noi sau în jurul nostru. Împotrivirile oamenilor, inconsecvența lor, ba chiar nedreptatea lor vor fi văzute ca rezultatul înțelepciunii, al dreptății și al bunătății statornice ale lui Dumnezeu. Nu vom vedea altceva decât pe acel Dumnezeu infinit de bun, ascuns în spatele slăbiciunilor oamenilor orbi, păcătoși.

   Cei mai mari oameni nu sunt nimic în ei înșiși ci Dumnezeu este mare în ei. El folosește capriciile, mândria, prefăcătoria, vanitatea și alte porniri neîmblânzite ale lor pentru a duce înainte planurile Lui veșnice pentru aleșii Lui. El face ca totul din interiorul și din afara noastră -păcatele altora, propriile noastre eșecuri- să lucreze la sfințirea noastră. Totul din cer și de pe pământ este menit a ne curăți și a ne face vrednici de El. Să fim, deci, bucuroși atunci când Tatăl nostru ceresc ne trece prin tot felul de încercări, interioare și exterioare. Când ne înconjoară cu dificultăți exterioare și întristări interioare, să ne bucurăm căci în felul acesta este probată credința noastră așa cum este probat aurul prin foc. Asemenea experiențe critice ne desprind de eu și de lume. Să ne bucurăm, căci prin asemenea suferințe ia chip în noi omul cel nou.

   Prin încercările vieții descoperim goliciunea și falsitatea a tot ce nu este din Dumnezeu - goliciune, deoarece nu este nimic real acolo unde singurul Bine nu este prezent; și falsitate, deoarece lumea promite, aprinde speranțe, însă nu oferă nimic altceva decât deșertăciune și întristare a inimii și asta mai ales celor aflați în poziții înalte!

   Irealitatea este ireală pretutindeni, dar în pozițiile înalte e mai rea, pentru că e mai împodobită, ea stârnește dorințe, aprinde speranțe și nu poate niciodată să umple inima. Ceea ce este gol în sine nu poate umple nimic. Idolii neputincioși, nenorociți ai pământului nu pot să ofere tăria sau fericirea pe care nici ei înșiși nu le posedă. Încearcă oamenii să scoată apă dintr-o fântână seacă? Desigur că nu! Atunci de ce să caute pace și bucurie la oamenii mari care se plâng tot timpul, negăsind ei înșiși plăcere în nimic, și care sunt consumați de o epuizare interioară, în ciuda fastului exterior? CA EI SUNT CEI CE-I FAC zice psalmistul despre idolatri. Să ne punem speranțele mai sus, mai departe de nenorocirile acestei vieți!

   Tot ce NU este din Dumnezeu se dovedește a fi vanitate și amăgire; pe amândouă le găsim în noi înșine. Ce este mai orgolios decât inima? Cu câte iluzii ne amăgim! Ferice de cel ce nu este deloc amăgit, dar inima noastră este la fel de nestatornică și orgolioasă ca și lumea - nu trebuie să disprețuim lumea fără să ne disprețuim pe noi înșine. Noi suntem chiar mai răi decât lumea întrucât am primit lucruri mai mari de la Dumnezeu. Să îndurăm cu răbdare dacă lumea ne dezamăgește sau abuzează de noi, întrucât și noi adeseori L-am dezamăgit pe Dumnezeu sau am abuzat de El, întristând pe Duhul Harului. Cu cât lumea ne dezgustă mai mult, cu atât ea face să înainteze mai mult lucrarea lui Dumnezeu în noi și, deși ea caută să ne facă rău, în realitate ne ajută.

   Mă rog ca tu să crești zilnic în cunoașterea acestor adevăruri, ca ele să își facă rădăcini adânci în inima ta și în special să te ajute să fii înnoit prin Duhul lui Isus Cristos.

   Fie ca pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, să-ți păzească inima și mintea în Cristos Isus!

   Taie orice rădăcină de amărăciune și îndepărtează tot ceea ce tulbură pacea simplă și încrederea de copil în Dumnezeu. Vino la Tatăl tău cu fiecare îngrijorare! Ascunde-te la pieptul Lui, unde nimic nu te poate afecta! Bucură-te în nădejde și, dând la o parte lumea și carnea, gustă bucuriile curate ale Duhului Sfânt!

   Credința ta să rămână neclintită în mijlocul oricărei furtuni și să-ți aducă totdeauna aminte de cuvintele marelui apostol:

   TOATE LUCRURILE LUCREAZĂ ÎMPREUNĂ SPRE BINELE CELOR CE IUBESC PE DUMNEZEU, ȘI ANUME SPRE BINELE CELOR CE SUNT CHEMAȚI DUPĂ PLANUL SĂU.