Cui nu i-ar fi frică croindu-și un drum prin junglă. Cu o macetă lovind vegetația, în stânga și dreapta și tot n-ai prinde mare curaj. Cine ți-ar putea garanta că dintr-o clipă în alta, dintr-o parte sau alta, nu sare o jivină deranjată, gata să se apere sau gata să atace, feroce și flămândă. Ca o paranteză, care să te liniștească, jivinele din junglă sunt mereu flămânde... Acesta este mersul nostru prin viață. Pentru cineva care trăiește chiar acum un sentiment plăcut de siguranță și confort, dat de avere, poziție socială, localizare geografică etc. , pentru un astfel de personaj, am un singur mesaj: suflete, tot în junglă te afli... ba chiar ești de două ori în pericol, o dată prin faptul în sine, pe de altă parte, prin ignoranță. Așadar, vrem sau nu, credem or ba, în junglă suntem. Și încă ne-am afundat rău de tot, adânc în măruntaie verzi, departe de civilizație, ba  vedem și umbrele canibalilor spre est cum ne urmăresc și ne adulmecă. Suntem roz și pufoși, proaspăt ieșiți din nani-nani, din basmele cu pace-lungă și cele șapte motive să rămânem proști... Și până să ne cuprindă vreo jivină sau vreun canibal grăbit, obez și pofticios, ne cuprinde frica, la început ca sentiment de un ce necunoscut, apoi ușor tot mai aproape și mai clar, în toată hidoșenia ei, Frica cu mama sa Spaimă și bunică-sa Groază. De aici încolo începe culmea stupizeniei omenești. Fapte, vorbe, gânduri, scrieri, într-un cuvânt exprimări, care, dacă n-ar fi de plâns, ar fi de tot râsul. Până aici povestea. Mai departe, realitatea. Realitatea lumii în care trăim se extrage dintr-un singur context pentru a o putea înțelege. Biblia în întregimea ei. Chiar și numai din punct de vedere istoric abordată, lămurește contextul actual și dă o direcție clară prin junglă. Și, nu-i așa, parcă și curajul e altul când știi direcția chiar dacă nu vezi capătul junglei. Întrebarea care învăluie Pământul ca atmosfera, este DE CE? De ce drumul meu trece prin junglă, de ce e jungla deasă, de ce e plină de șerpi, șopârle și guri flămânde, de ce atac și sunt atacat și tot așa, fiecare cu întrebările lui, până la capăt. Dacă la toate aceste întrebări îți spun că Biblia are răspuns, până să-l afli citindu-l, vei avea o clipă de bucurie: in sfârșit, aflu. Dar afli ceea ce n-ai vrea să afli, pentru că e trist și jignitor pentru tine să ți se spună că motivul a toate câte sunt în junglă este Păcatul, cel originar și, cu trecerea timpului tot mai... original, al tău, al meu, al tuturor. Da, acesta este răspunsul la orice "de ce"! Pe cât de simplu, pe atât de direct. Pe cât de arhaic, pe atât de actual. Pe cât de jignitor, pe atât de dătător de speranțe dacă este asumat. Și se făcu lumină! ... în jungla umedă și întunecată. Astăzi zic mulți Hristos a înviat! Și eu le răspund cu bucurie Adevărat a înviat! Dar asta înseamnă în primul rând că a murit. Lasă o clipă cozonacii, luminările și poveștile și cugetă la urarea Hristos a murit! și lansează-ți un de ce zgomotos, să ți-l auzi, și fii onest și dă-ți singur răspunsul: adevărat că am păcătuit! ... . Și uite așa ai găsit drumul care nu te scoate din junglă, dar care te va duce cu siguranță la ieșirea cu Viață din ea!