Definițiile sunt foarte importante. În aceste zile sensul cuvintelor este rescris. Se redefinește terminologia în mod voit sau datorită evoluției culturale și sociale, iar confuzia e tot mai vizibilă.

Ce este adunarea Domnului Isus? Voi folosi termenul de adunare în loc de biserică, deoarece el reflectă mai fidel conceptul biblic de ekklesia, poporul Domnului Isus, a celor chemați afară. Adunarea comportă un sens mai dinamic, viu și apropiat de imaginea biblică a trupului, a cărui Cap este Domnul Isus (Efeseni 5:23, Coloseni 1:18). Basilica sau basilike, de unde avem în limba română cuvântul biserică, are un sens formal, instituțional și etimologic indică către un loc, o clădire fizică.

În încercarea de a defini biblic adunarea, voi arăta că ea este un “organism organizat”, local și universal, având natură divină și umană, iar din punct de vedere al poziționării ei în timp e istorico-escatologică.

Adunarea - un “organism organizat”

Elementul distinctiv al adunării față de orice altă formă de organizare a oamenilor e dat de Duhul Sfânt care locuiește în oameni și care face ca ekklesia să fie un organism, nu o organizație - “Şi voi, ca nişte pietre vii, sunteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfântă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.” (1 Petru 2:5).

Adunarea nu este o organizație, fundație, asociație, club, școală, spital, companie, grup virtual sau altceva de acest fel. Chiar dacă din punct de vedere legal e nevoie de anumite forme, aceste NU trebuie și nu pot determina sau schimba natura și statutul adunării Domnului Isus. Mântuitorul în Matei 16:8 subliniază caracterul neschimbabil și de nebiruit al adunării în ciuda celor mai mari amenințări. În același timp, adunarea, respectând învățătura Scripturii nu poate trăi în dezordine, deoarece “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii, ci al păcii, ca în toate Adunările (ekklésia) sfinţilor.” (1 Corinteni 14:34,40).

Organismul adunării e format din familii, bărbați, femei, tineri și tinere, născuți din nou, ca urmare a alegerii suverane a lui Dumnezeu, prin lucrarea de răscumpărare, iertare, înfiere, regenerare a Domnului Isus și prin pecetluirea cu Duhul Sfânt (Faptele Apostolilor 2:39, Efeseni 1:4-14).

Acest organism viu și dinamic se întâlnește regulat în mod fizic cu scopul de a se închina în părtășie curată studiind Scriptura, frângând pâinea (Masa Domnului) și rugându-se (Faptele Apostolilor 2:42). Fiecare membru slujește pe ceilalți după darul sau darurile spirituale primite de la Duhul Sfânt pentru a crește în cunoașterea Domnului Isus (1 Corinteni 12).

Adunarea locală și universală

  Din punct de vedere geografic adunarea Domnului Isus e una locală, iar toți copiii lui Dumnezeu de pe pământ fac parte din adunarea universală. Apostolii fac referiri în saluturile de încheiere a epistolele lor, și nu numai, arătând că ekklesia e una locală (1 Corinteni 16:19, Romani 16:5, Coloseni 4:15, Filimon 1:2). Pe lângă acestea, toate precizările biblice legate de funcțiile unei adunări au conotație strict locală (Tit 1:5,1 Timotei 3:1,15).

Adunarea locală mai poate fi definită prin prisma rânduielilor, modului de conducere și de manifestare public cât și privat. Modul de funcționare și închinare prescris de Dumnezeu în Scriptură pentru comunitatea locală a credincioșilor care nu se poate aplica la ekklesia universală este prin:

1. Rânduieli: Cina Domnului și botezul (1 Corinteni 11:23-32,1 Petru 3:21, Romani 6:1-11);

2. Conducere prin prezbiteri și diaconi (Tit 1:5-9,1 Timotei 3:1-15);

3. Slujire individuală prin darurile spirituale publice și private (Romani 12:3-8,1 Corinteni 12, Efeseni 4:11-16,1 Petru 4:8-11);

4. Disciplină (Matei 18:17);

5. Diaconie (1 Corinteni 16:1-5,2 Corinteni 8:1-15, Evrei 6:10);

6. Evanghelizare (Matei 28:19-20, Marcu 16:15, Faptele Apostolilor 1:8).

Termenul de “universal” nu se referă la o formă fizică a adunării, ci la una spirituală. Așa cum am arătat mai sus, toate referințele biblice vorbesc despre un popor al Domnului care se întâlnește regulat în mod fizic și se închină lui Dumnezeu prin cele 6 funcții enumerate. Ideea de “biserică națională, regională sau mondială” nu poate fi susținută biblic.

Adunarea are natură divină și umană

Natura divină e dată în primul rând de implicarea Domnului Isus, Fiului lui Dumnezeu, în formarea, protejarea (Matei 16:18), susținerea, creșterea (Efeseni 4:16,5:29), conducerea (Efeseni 1:22,5:23) și sfințirea adunării (Efeseni 5:26-27). În al doilea rând, prezența Duhului Sfânt în trupul credinciosului, ce devine templul lui Dumnezeu e ceea ce face din păcătos o făptură nouă (1 Corinteni 6:19-20). Scriptura este al treilea element ce completează partea naturii divine a adunării. Nu în ultimul rând, Dumnezeu Tatăl în înțelepciunea și puterea Lui, este Cel care a hotărât, orchestrat și dus la îndeplinire fiecare detaliu privitor la clădirea duhovnicească de pe pământ (Romani 8:29-30, Efeseni 1:3-14).

Oamenii care au fost mântuiți și care formează adunarea Domnului Isus, prin funcțiile pe care le manifestă ei, formează natura umană a poporului câștigat prin jertfa Mântuitorului.

Adunarea este istorico-escatologică

Sunt aproximativ două milenii de când Duhul Sfânt a venit pe pământ, ca

împlinire a promisiunii Domnului Isus de a trimite un Mângâietor. Demografia pământului s-a schimbat complet de câteva ori, imperii s-au ridicat și au dispărut, sisteme politice, economice, sociale au fost și au trecut, dar adunarea lui Cristos a continuat să existe și să se răspândească pe tot globul. Istoria nu a putut schimba acest organism viu, ci adunarea a transformat vieți și societăți prin îndeplinirea chemării ei de a fi sare și lumină (Matei 16:18).

Singurul popor care va depăși limitele timpului și spațiului, și care va cunoaște desăvârșirea, va fi cel pe care Cristos și l-a răscumpărat cu propriul sânge, atunci când se va întâlni cu El (Efeseni 5:27,1 Ioan 3:2).

În concluzie, adunarea este “organismul organizat”, local și universal, cu natură divină și umană, istorico-escatologică, formată din familii, bărbați, femei, tineri și tinere, născuți din nou, ca urmare a alegerii suverane a lui Dumnezeu, a regenerării, înfierii, iertării și pecetluirii cu Duhul Sfânt, care se întâlnesc fizic în mod regulat pentru închinare în părtășie curată la studiul Scripturii, Masa Domnului și rugăciuni. Fiecare îi slujește pe ceilalți după darul primit de la Duhul Sfânt, evanghelizând comunitatea în care locuiesc și trăind după principiile Scripturii. Adunarea e condusă în mod absolut de Domnul Isus, Întemeietorul, Mântuitorul, Susținătorul, Conducătorul și Mirele ei.