Nevoiți-vă să intrați pe Cale

Evrei 10:19-27

            „Astfel dar, fraților, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în locul prea sfânt, pe calea cea nouă și vie, pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinăuntru, adică prin trupul său:

Și fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credință deplină, cu inimile stropite și curățite de un cuget rău, și cu trupul spălat cu apă curată.

             Să ținem fără șovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce  a făcut făgăduința.

            Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune.

            Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alții, și cu atât mai mult, cu cât vedeți că ziua se apropie.

            Căci dacă păcătuim cu voia, după ce am primit cunoștința adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

            Ci doar o așteptare înfricoșată a judecății, și văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiți.”

            Apostolul inspirat de Duhul Domnului, aduce în atenția tuturor celor care caută adevărata cale, faptul că prin sângele Mielului divin, prin Isus Cristos, avem intrare slobodă în Sfânta sfintelor, nu ca în vechime, când numai Marele Preot și numai o dată pe an avea voie să intre în Sanctuarul lui Dumnezeu; dar nici el nu avea voie să intre oricum, ci cu sângele animalelor jertfite.

            Astăzi, după declarația Duhului, prin Sângele sfânt al Mielului divin, oricine Îl primește ca Domn al inimii pe Fiul lui Dumnezeu, pe Isus, are intrare slobodă, în Sanctuarul lui Dumnezeu nu o dată, ci în orice zi și în orice ceas.

            Versetul 20 „Pe calea cea nouă și vie pe care ne-a deschis-o El…”

            Numai pe calea aceasta deschisă de Isus Cristos care este Domnul, putem să ne întâlnim cu Dumnezeu.

            Perdeaua dinăuntru nu reprezenta doar un perete despărțitor dintre locul sfânt și locul prea sfânt, ci  era „zidul” care Îl ascundea pe Dumnezeu de păcătoșii lumii.

Cu Isus nu te poți întâlni în lume, sau în umblarea ta păcătoasă, ci numai în Împărăția lui Dumnezeu, unde poți intra, prin „Ușa” deschisă la Golgota.

Nu întâmplător, Domnul Isus ne spune în Evanghelia după Ioan 10:9 „Eu sunt ușa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra și va ieși și va găsi pășune.”

            Calea aceasta este nouă din mai multe motive și perspective:

            Este nouă pentru că a fost deschisă o dată cu Jertfa cea mare a lui Dumnezeu de pe Golgota, unde L-a adus pe Fiul ca ardere de tot pentru ispășirea păcatului lumii.

            Este nouă pentru că ea nu se învechește niciodată. Jertfa lui Isus are aceeași prospețime și aceeași putere de iertare, de izbăvire și de mântuire, până în veșnicie.

            Și astăzi, după două mii de ani calea este aceeași, nouă, primitoare, sfântă și dreaptă.

            Este nouă pentru că pe ea merge de două mii de ani Mântuitorul, conducând poporul spre Sanctuarul ceresc.

            Versetul 22 ne spune „să ne apropiem”.

            Pentru că nu este îndeajuns să privim de la distanță și nici să privim prin ochii altuia și nu este ne-aparat necesar să credem în Isus Cristos și lucrările Sale de mântuire.

            Noi trebuie să ne apropiem de Isus cu inima curată, eliberată de orice răutate și de orice resentimente și de asemenea cu trupurile și cu hainele spălate.

            Așa intra Marele Preot o dată pe an în Sanctuarul Chivotului lui Dumnezeu, cu trupul spălat și cu hainele stropite cu sângele de animal jertfit, ceea ce simboliza o curățire totală.

               Interesant este faptul că, Marele Preot nu dădea perdeaua la o parte și nici nu o ridica pentru ca să intre în Sfânta sfintelor; el trebuia să se aplece și să intre pe sub perdea, în semn de smerenie totală înaintea lui Dumnezeu.

Noi, astăzi avem privilegiul să ne apropiem de Tronul harului lui Dumnezeu, prin sângele sfânt al lui Isus. Nu ca marele preot pământesc, cu sânge de vițel; cu un sânge care nu puteau să ierte păcatele (versetul 4: „căci este cu neputință ca sângele taurilor și al țapilor să șteargă păcatele), ci doar prin sângele jertfei aduse de Hristos o dată pentru totdeauna.

El ne-a dat dreptul să ne apropiem de scaunul harului, fără teamă în orice moment al vieții noastre de credință.

Sub vechiul legământ acest privilegiu îi era acordat doar marelui preot, şi aceasta numai o dată pe an. Acum ai intrarea liberă în Locul prea sfânt, cu condiția să-L fi primit pe Domnul Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu ca Mântuitor al inimii tale.

Nu întârzia! Grăbește, până mai este har! Dumnezeu să te binecuvânteze.