Și femeia a zis lui Ilie: Cunosc acum că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr! (I Împărați 17.24)

   Nu ezit să-l numesc pe Ilie sfânt. Deși era un om cu o fire pătimașă, era, totuși, un bărbat după inima lui Dumnezeu. Omul acesta, deși se număra printre cei mai de seamă din Vechiul Testament sau poate chiar printre cei mai importanți eroi ai Bibliei, nu avea aproape nimic care să-l recomande.

   Dacă ar fi ca Ilie să-și facă apariția într-o duminică dimineața, probabil că nu l-am lăsa să intre în biserică sau dacă am face-o, mai mult ca sigur că nu i-am da voie să se apropie de amvon. Deși îi lipseau atât de multe calități de dorit și avea atâtea mai puțin dezirabile, era ceva la el ce Dumnezeu i-a îngăduit să fie ca un far de avertizare pe un vârf de munte, pentru ca toate veacurile de după el să aibe parte de lumină și încurajare.

   CARE A FOST SECRETUL ACESTUI OM PE NUME ILIE?

   Ce avea sau nu avea el, sau ce poziție ori atitudine a adoptat el? Ce avea el și Dumnezeu a putut folosi? Cum de Ilie a avut curajul să țină piept profeților falși?

   SECRETUL CURAJULUI LUI ILIE era că fusese cu Dumnezeu și stătuse în prezența Lui. Descoperise realitatea ultimă. Foarte puțini sunt aceia ce ajung în acest punct al realității ultime. Stând în prezența lui Dumnezeu, omul se pregătește să stea, fără urmă de teamă, înaintea tuturor celorlalți. Omul acesta găsise ceva trainic.

   Azi, nouă ne scapă realitatea ultimă din cauza păcatului - și totuși, omul tânjește mereu după ea. Ce anume îi face pe oameni să facă lucruri nebunești? Ceea ce este în ei din Dumnezeu se războiește cu ceea este păcat în ei și, în consecință, nu se poartă firesc. Marele scriitor de imnuri Philip Doddrige, s-a exprimat astfel:

   Acum odihnește-te, inimă-mi îndelung împărțită, ațintită asupra acestui centru binecuvântat, odihnește-te!

   Edward Mote a subliniat aceste cuvinte prin versurile imnului:

   Nu mă încumet să mă-ncred în ajutorul cel mai tentant, ci mă bizui cu totul pe Numele lui Isus Hristos.

   Găsind ceea ce era sfânt în mijlocul a ceea ce era necurat, Ilie a putut găsi realitatea ultimă, absolută. A găsit infinitul de dincolo de mărginit. Ilie a găsit desăvârșitul în mijlocul imperfecțiunii. Și a găsit eternul în mijlocul vremelnicului.

   Ilie a găsit toate acestea și ceea ce găsise el nu era o filozofie. Mulți oameni religioși nu sunt decât filozofi religioși și nici măcar la aceasta nu sunt din cale afară de pricepuți. O iau pe arătură și își promulgă filosofia lor religioasă. Ilie nu a găsit o filosofie religioasă, Ilie L-a găsit pe Dumnezeu.

   Ilie nu a găsit o religie sau o cheie a vieții ci L-a găsit pe Dumnezeu și este o întreagă diferență între a găsi aceste lucruri și a-L găsi pe Dumnezeu.

   Poți să fii botezat și să te împărtășești cu Cina Domnului, poți să-ți predai viața și să ți-o formezi după toate căile bisericii și poți să fii, totuși gol și nefericit pentru că Dumnezeu ne-a făcut pentru Sine și inimile noastre vor fi neîmplinite până când nu găsim satisfacția în Dumnezeu. DE DUMNEZEU AVEM NEVOIE. Pe Dumnezeu L-am pierdut atunci când am păcătuit; pe Dumnezeu Îl căpătăm înapoi când suntem mântuiți și de Dumnezeu ducem lipsă și avem nevoie. Ilie L-a găsit pe Dumnezeu.

   Ilie a aflat, așa cum aflase și strămoșul său, Avram, că doar Dumnezeu contează. El I-a spus marelui Rege: EU STAU ÎNAINTEA LUI DUMNEZEU.

   Urmărind viața lui Ilie, vedem că întâlnirea spirituală a acestui om a fost încercată în focul trăirii. Există un mare colaps în creștinismul modern. Luăm lucrurile la mâna a doua, niciodată nu am avut o întâlnire adevărată cu Dumnezeu și nu putem raporta religia la viețile noastre. Religia unora se îndreaptă spre est, în timp ce viețile lor o iau spre vest. Ei se duc într-o direcție, iar religia lor în cealaltă, iar cele două nu se vor întâlni niciodată.

   Secretul profetului este și secretul trăirii creștine victorioase azi. Dacă vrem să avem curajul de a răzbate prin greutăți și de a descoperi realitatea ultimă, avem nevoie să-L descoperim pe Dumnezeu în mijlocul vieții noastre.

   Ce ai făcut săptămâna trecută altfel decât ai fi făcut dacă nu erai creștin? Cum trăiești diferit, în fiecare zi?

   Vorbim despre dragoste dar cât ai cheltuit pentru tine însuți și cât ai dat altora? Vorbim despre sacrificiu, dar ai sacrificat plimbatul într-o mașină mare, dormitul pe o saltea frumoasă și odihnitoare și mâncatul de trei ori pe zi? Ai făcut vreun sacrificiu? Ce facem și nu am face dacă nu am fi creștini? Care este diferența? Mi-ar place să știu că există o diferență.

   Este Isus Cristos doar o butonieră la reverul omului - ceva drăguț, ceva frumos? Este creștinismul doar o decorațiune sau este o realitate în spatele lui?

   Ilie a descoperit realitatea. A găsit-o și viața sa spirituală a fost încercată în focul trăirii. El și-a raportat credința la fapte, convingerile la viață. Mare parte din creștinismul vremurilor noastre este, pur și simplu, un simbol simpatic; nu există o realitate vie în spatele lui.

   Cineva se consideră creștin dar dacă îl încolțești suficient, se face fărâme. Mulți duc o viață de creștin, sunt născuți din nou, au la ei o traducere modernă a Bibliei, participă la conferințe biblice și iau parte la viața religioasă a zilelor lor. Dar când presiunea crește, religia o ia într-o direcție și ei în cealaltă.