ACTIVITATEA RELIGIOASĂ

   Eu personal cred că tocmai trecem printr-o perioadă când creștinismul este lucrul cel mai amuzant de pe continent. Ni s-a spus în repetate rânduri că ne putem simți mult mai bine slujindu-L pe Isus decât făcând orice altceva. De asemenea, e un lucru curat și nu ne creează stări de indipoziție.

   În unele cercuri evanghelice bune se spune:

   Slujește-L pe Isus Cristos și poți avea parte de câtă distracție vrei, și nici nu vei avea acea stare urâtă de indispoziție.

   Acesta este un creștinism de dragul distracției, creștinism ca mijloc de bună dispoziție. Dar el este dezgustător și detestabil înaintea Dumnezeului Atotputernic. Fratele meu, crucea lui Cristos nu este un mijloc de distracție și nici nu a fost vreodată!

   Da, există un asemenea lucru precum bucuria Domnului, care este tăria poporului Său, există un asemenea lucru precum acela de a avea o bucurie de nespus și plină de glorie, dar ideea că creștinismul este o altă formă de divertisment este absolut ridicolă.

   Când cânt MĂREȚUL HAR M-A MÂNTUIT, mă închin Dumnezeului Atotputernic. Dacă vreți să numiți distracție ceea ce se face înainte tronului unde se strigă zi și noapte fără încetare: SFÂNT, SFÂNT, SFÂNT ESTE DOMNUL, DUMNEZEUL CEL ATOTPUTERNIC, atunci, da, sunt un om care se distrează. Dar dacă nu e distracție - și nu este- atunci sunt un închinător.

   Biserica trebuie să se închine, preaiubiților! Este mai multă bucurie vindecătoare în cinci minute de închinare decât în cinci nopți de benchetuire. Nimeni nu s-a închinat vreodată lui Dumnezeu ca apoi să meargă să se sinucidă dintr-o stare de proastă dispoziție. Mulți oameni s-au distrus pentru că și-au consumat toate bateriile încercând să se distreze. Multe tinere frumoase s-au lăsat prinse în mrejele distracției și, înainte de a avea 25 de ani să li se facă operații de cosmetizare a feței - pur și simplu și-au consumat toate bateriile.

   Putem trăi o viață întreagă fără ca vreodată mințile noastre să fie interesate de misterul dulce al dumnezeirii, dacă așteptăm ca bisericile noastre să ne trezească acest interes. Ele sunt mult prea ocupate să se joace cu umbrele și să se adapteze la cutare și cutare lucru pentru a mai avea timp să se gândească la Dumnezeu. Ar fi bine, deci, să cugetăm mai mult la caracterul de nepătruns al divinității.

   Am motive să cred că voi nu sunteți satisfăcuți cu jucării religioase, ci că veniți la biserică pentru a fi în prezența dumnezeirii, pentru a-L întâlni pe Dumnezeu și a auzi un mesaj din lumea de sus.

   Îmi amintesc de vremea când credincioșii din Mișcarea de sfințenie, cei din Full Gospel și cei din Alianță credeau că distracțiile lumești nu erau potrivite pentru creștini. Atunci era de la sine înțeles că, o dată ce te converteai erai umplut de Duhul Sfânt și renunțai la distracțiile lumii. După aceea a urmat o schimbare înceată și în numele creștinismului fundamentalist, ne-am pomenit la ușă cu acele distracții lumești aduse treptat și stropite cu apă sfințită. Și nimeni nu mai este împotriva lor. Acum le facem reclamă și ele au devenit parte a creștinismului nostru.

   MUSE - înseamnă A CUGETA, iar AMUSE înseamnă A NU CUGETA. Cineva avea o vorbă: Unori stau pe verandă și mă gândesc, iar alteori doar stau pe verandă! Omul care stă pe verandă și se gândește, acela cugetă dar cel care doar stă pe verandă trebuie să aibă parte de amuzament. Adică trebuie să vadă sau să audă ceva care să-l ferească de un colaps. Și astfel, diavolul a inventat distracțiile care să ne ferească de colaps.

   Veți întreba: CARE SUNT ACELE DISTRACȚII? Nu le vom numi pentru că există reguli fixe cu privire la ele. Creștinii nu sunt toți la fel, diferă unii de alții și de aceea, ce ar fi pentru unul o distracție care îl poticnește pe altul nu îl poticnește. Regula, așadar, ar trebui să fie următoarea: DACĂ UN LUCRU ESTE O PIEDICĂ PENTRU MINE, DACĂ MĂ FACE SĂ PIERD, ÎL VOI DA LA O PARTE.

   Unii oameni nu pot bea cafea pentru că după aceea nu mai pot dormi. Eu însă pot bea o ceașcă de cafea și apoi să mă culc. Eu nu am probleme cu cafeaua deci, ceea ce pentru unii e o piedică pentru mine nu este... Ceea ce este o piedică pentru tine s-ar putea să nu fie o piedică pentru mine. Deci fiecare trebuie să afle singur:

   CE FAC EU SUB FORMĂ DE DISTRACȚIE? CE LUCRU ÎN CARE MĂ COMPLAC ESTE O PIEDICĂ PENTRU MINE?

   Iar apoi, nu te apăra, nu căuta argumente, ci renunță la ele!

   Ideea că această lume e un teren de joacă și nu un câmp de luptă a fost deja acceptată în practică de către vasta majoritate a creștinilor fundamentaliști. S-ar putea ca ei să încerce să ocolească răspunsul, dacă li s-a cere direct să-și declare punctul de vedere însă comportamentul îi va da de gol. Ei stau cu fața în ambele direcții, se bucură de Cristos ȘI de lume, vestesc oricui, cu veselie că a-L accepta pe Cristos nu presupune a renunța la distracție - creștinismul e cel mai plăcut lucru cu putință Închinarea care se dezvoltă dintr-o astfel de perspectivă asupra vieții este la fel de descentrată ca și perspectiva însăși - un soi de club de noapte sfințit, fără șampanie și bețivi eleganți.

   E MAI UȘOR SĂ NE DISTRĂM DECÂT SĂ ÎNVĂȚĂM!

   O atitudine religioasă caracterizată de timiditate și lipsă de curaj moral ne-a dat azi un creștinism anemic, sărăcit din punct de vedere intelectual, obtuz și, pentru multe persoane de-a dreptul plictisitor. El este prezentat a fi însăși credința părinților noștri, primită de la Cristos și apostoli. Noi dăm această hrană insipidă tinerilor noștri aflați în căutarea lui Dumnezeu și, pentru a o face acceptabilă, o condimentăm cu distracții carnale copiate de la necredincioși. E mai ușor să-i distrezi pe oameni decât să-i înveți, e mai ușor să urmezi gustul degenerat al mulțimii decât să gândești tu însuți. Astfel, prea mulți din liderii noștri evanghelici își lasă mințile să se atrofieze în timp ce ei mânuiesc vioi degetele în prezentarea de scamatorii religioase menite să atragă mulțimile curioase.