- Credința vis-a-vis de presupunere.

Isaia 55:6-8 „Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-L, câtă vreme este aproape.

Să se lase cel rău de calea lui, și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând.

Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul!”

 Conform definiției Biblice, credința este o încredere fermă, neclintită în lucrurile nădăjduite, sau o certitudine, un adevăr, o siguranță a vieții oferită de către Dumnezeu celor care caută cu tot dinadinsul sfințenia și pocăința.

Presupunerea este o încredere neîntemeiată, sau un adevăr nedovedit, care are puține șanse de împlinire, tot așa cum este și speranța, sau nădejdea în împlinirea promisiunilor unor oamnei.

Spre exemplu, un tânăr credincios s-a îndrăgostit de o fată necredincioasă, presupunând, sau nădăjduind că Domnul Dumnezeu va schimba inima tinerei și se va întoarce la Domnul. Lucru posibil, dar cu puține șanse de împlinire, pentru că Domnul Dumnezeu poruncește foarte clar în 2 Corinteni 6:14 „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși…”

Și cu toate că între credință și presupunere există o diferență minimă și subtilă, Domnul Dumnezeu prețuiește credința și nu presupunerea.

Dacă privim cu atenție Scripturile, vom observa că Iosua a cucerit Ierihonul prin credință și apoi a atacat cetatea Ai, presupunând că Domnul Dumnezeu este cu el și de data aceasta.

Cât de ușor ne poate înșela cel rău, prin faptul că de cele mai multe ori presupunem că Domnul ne va asculta toate rugăciunile și ne va binecuvânta, numai prin faptul că suntem copii răscumpărați prin sângele Mielului!

Concluzia este că, trebuie să gândim prin credință, să pășim prin credință, să lucrăm prin credință, să ne apropiem de Domnul prin credință, să-L căutăm prin credință; să ne rugăm cu credință și nici odată să nu ne bazăm pe presupuneri când este vorba de lucrările și de făgăduințele lui Dumnezeu.