Răspuns: În învăţătura creştină liberală, care nu este deloc creştină, raţiunea omului este accentuată şi este tratată ca autoritate finală. Teologii liberali caută să reconcilieze creştinismul cu ştiinţa seculară şi gândirea modernă. Făcând aceasta, ei tratează ştiinţa ca atotcunoscătoare şi Biblia ca plină de fabule şi falsă. Primele capitole ale Genezei sunt reduse la poezie şi fantezie, având un mesaj, dar netrebuind a fi luate literal (în ciuda faptului că Isus a vorbit despre acele prime capitole în termeni literali). Omenirea nu este văzută ca total depravată, şi astfel teologii liberali au o perspectivă optimistă despre viitorul omenirii. Evanghelia socială este de asemenea accentuată, în timp ce inabilitatea omului căzut de a o împlini este negată. Faptul că o persoană este sau nu mântuită de păcatul său, şi pedeapsa sa în iad, nu mai sunt o problemă; important este cum îl tratează omul pe tovarăşul său. „Iubirea” tovarăşilor noştri umani devine problema definitorie. Ca rezultat al acestui „raţionament” al teologilor liberali, următoarele doctrine sunt propagate de teologii liberali cvasi-creştini:

1) Biblia nu este „insuflată de Dumnezeu” şi are erori. Din cauza acestei credinţe, omul (teologii liberali) trebuie să decidă care învăţături sunt corecte şi care nu sunt. Credinţa că Biblia este „inspirată” (în înţelesul original al cuvântului) de către Dumnezeu este afirmată de naivi. Aceasta contrazice direct 2 Timotei 3:16-17: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”

2) Naşterea din fecioară a lui Hristos este o învăţătură mitologică falsă. Aceasta contrazice direct Isaia 7:14 şi Luca 2.

3) Isus nu a înviat din mormânt în formă trupească. Aceasta contrazice relatările despre înviere din toate cele patru Evanghelii şi din întreg Noul Testament.

4) Isus a fost un învăţător moral bun, dar urmaşii Lui şi urmaşii lor şi-au luat libertăţi în ceea ce priveşte istoria vieţii Lui (nu au existat miracole „supranaturale”), Evangheliile fiind scrise mulţi ani mai târziu şi doar atribuite primilor ucenici, pentru a da o greutate mai mare învăţăturilor lor. Aceasta contrazice pasajul din 2 Timotei şi doctrina păstrării Scripturilor de către Dumnezeu.

5) Iadul nu este real. Omul nu este pierdut în păcat şi nu este condamnat la o judecată viitoare, fără o relaţie cu Hristos prin credinţă. Omul se poate ajuta pe sine; nu este necesară o moarte de sacrificiu a lui Hristos, deoarece un Dumnezeu iubitor nu ar trimite oamenii într-un asemenea loc ca iadul, şi deoarece omul nu este născut în păcat. Aceasta Îl contrazice pe Isus Însuşi, care declară că El este Calea către Dumnezeu, prin moartea Lui ispăşitoare (Ioan 14:6).

6) Cei mai mulţi dintre autorii umani ai Bibliei nu sunt cei care se crede în mod tradiţional că sunt. De exemplu, ei cred că Moise nu a scris primele cinci cărţi ale Bibliei. Cartea lui Daniel a avut doi autori, fiindcă nu există niciun mod în care „profeţiile” detaliate din ultimele capitole să fi putut fi cunoscute dinainte; ele trebuie să fi fost scrise după ce au avut loc faptele. Aceeaşi gândire se aplică la cărţile Noului Testament. Aceste idei contrazic nu numai Scripturile, ci şi documentele istorice care verifică existenţa tuturor oamenilor pe care liberalii îi tăgăduiesc.

7) Cel mai important lucru pentru om este să-l „iubească” pe aproapele său. Lucrul iubitor de făcut în orice situaţie nu este ceea ce spune Biblia că este bine, ci ceea ce teologii liberali decid că este bine. Aceasta neagă doctrina depravării totale, care afirmă că omul nu este capabil să facă nimic bun şi iubitor (Ieremia 17:9), până ce este răscumpărat de Hristos şi i se dă o natură nouă (2 Corinteni 5:17).

Există multe pronunţări ale Scripturii împotriva celor care ar nega dumnezeirea lui Hristos (2 Petru 2:1) – ceea ce face creştinismul liberal. Scriptura denunţă de asemenea pe cei care ar predica o Evanghelie diferită de ceea ce a fost predicat de către apostoli (Galateni 1:8) – lucrul pe care îl fac teologii liberali, negând necesitatea morţii ispăşitoare a lui Hristos şi predicând o evanghelie socială în locul ei. Biblia îi condamnă pe cei care numesc binele rău şi răul bine (Isaia 5:20) – ceea ce fac unele biserici liberale, acceptând homosexualitatea ca un stil de viaţă alternativ, în timp ce Biblia condamnă în mod repetat practicarea ei.

Scriptura vorbeşte împotriva celor care ar striga „pace, pace” când nu este pace (Ieremia 6:14) – ceea ce fac teologii liberali, spunând că omul poate să ajungă la pacea cu Dumnezeu separat de jertfa lui Hristos pe cruce, şi că omul nu este nevoie să se îngrijoreze cu privire la o judecată viitoare înaintea lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre un timp când oamenii vor avea o formă de evlavie, dar îi vor tăgădui puterea (2 Timotei 3:5) – ceea ce face teologia liberală prin faptul că spune că există o anumită bunătate interioară în om, care nu cere o renaştere prin Duhul Sfânt, prin credinţa în Hristos. Şi vorbeşte împotriva celor care ar sluji idolilor în locul singurului Dumnezeu adevărat (1 Cronici 16:26) – ceea ce face creştinismul liberal, prin aceea că el creează un dumnezeu fals după placul său, în loc să se închine lui Dumnezeu, aşa cum este El descris în întreaga Biblie.

What is liberal Christian theology? Sursa: www.gotquestions.org