de John Piper

O plăcere mai mare decât pofta

Nu orice dorință sexuală este poftă. Dumnezeu a făcut dorința sexuală. Ea își are rostul ei și poate, de fapt, să devină un act de închinare în templul căsătoriei. Dar pofta este o dorință sexuală care a luat-o pe căi greșite.

Iată definiția mea. Pofta este o dorință sexuală care dezonorează obiectul său și Îl desconsideră pe Dumnezeu. Ea desconsideră promisiunile și avertizările cu privire la a avea sau a primi frumusețile lui Hristos.

Femeia sau bărbatul pe care îi poftești în minte sau pe ecran, sau pe stradă, sunt dezonorați – nu sunt tratați ca persoane sacre, prețioase, eterne, făcute după chipul lui Dumnezeu, al căror destin etern este întotdeauna suprem și a căror sfințenie ori o dorim cu înfocare, ori o ignorăm. Iar singurul mod în care această dezonoare poate fi atât de aventuros realizată este prin desconsiderarea lui Dumnezeu, atunci când ne aflăm sub controlul poftei – desconsiderând promisiunile și avertizările cu privire la a avea sau a primi frumusețile lui Hristos. Deci pofta este o dorință sexuală care dezonorează obiectul său și Îl desconsideră pe Dumnezeu. Vă rog să meditați împreună cu mine câteva minute la rolul natural și spiritual al autocontrolului în relație cu pofta…

Credința în Hristos învinge „dependența”

Dependența este un termen relativ. Aș paria pe viața mea pe presupunerea că nimeni din această încăpere nu este dependent în mod absolut de pornografie sau de orice alt păcat sexual. Ceea ce vreau să spun este: dacă mizele sunt suficient de ridicate și destul de sigure, vei avea tot autocontrolul necesar pentru a rezista oricărei ispite sexuale.

De exemplu, dacă deseară te vei simți totalmente sub controlul dorinței sexuale – mai aprinsă, mai puternică decât ai simțit-o vreodată în viața ta – crezând că nu vei putea rezista ispitei de a viziona nuditate online, și dintr-odată un membru al ISIS cu glugă neagră îl va târî pe cel mai bun prieten al tău sau pe soția ta în cameră, cu un cuțit la gât, și va spune: „Dacă te uiți la acel site, îi voi tăia gâtul”, vei avea autocontrolul pe care credeai că nu îl ai. Nu vei da clic.

Sau dacă un bărbat va intra în cameră și va spune: „Dacă nu te uiți la acea nuditate, îți voi da un milion de dolari cash deseară”, vei avea dintr-odată autocontrolul pe care credeai că nu îl ai.

Dependența este un termen relativ. Este un fapt că 99% dintre cei care cedează poftei în pornografie sau curvie, sau adulter, nu sunt controlați în mod decisiv de dorința sexuală. Sunt controlați în mod decisiv de ceea ce cred – ce cred ei că se va întâmpla dacă dau sau nu dau curs poftei.

Duhul lui Dumnezeu ne controlează

Problema decisivă este dacă ei cred că miza este suficient de ridicată și destul de sigură. Dacă suntem siguri că un prieten va muri de o moarte înfiorătoare, vom avea autocontrol. Dacă suntem siguri că vom primi un milion de dolari, vom avea autocontrol.

Acum, nu există nimic distinctiv creștin în această analiză a motivației. Este doar modul în care sunt determinați genetic oamenii. Autocontrolul a fost o virtute stoică înainte de a fi o virtute creștină și nu este nimic distinctiv creștin cu privire la el.

Totuși, Pavel enumeră autocontrolul (engkrateia) ca roadă a Duhului. (Galateni 5:23) Deci, pentru cei care cred Evanghelia lui Hristos și sunt îndreptățiți numai prin credință (Romani 3:28), Duhul Sfânt devine cauza decisivă a „autocontrolului”. Asta înțeleg eu că înseamnă „roada” din Galateni 5. Duhul produce autocontrolul în credincios. Acțiunea sinelui este vitală și esențială, dar nu decisivă. Duhul este decisiv.

Duceți la bun sfârșit mântuirea voastră, pentru că Dumnezeu este la lucru în voi, spune Pavel în Filipeni 2:12-13. Ceea ce înseamnă: „Controlați-vă poftele, fiindcă Duhul le controlează prin voi.” Exercită autocontrolul, fiindcă Duhul îl lucrează în tine. Sângele lui Hristos, sângele noului legământ, ne asigură lucrarea Duhului Sfânt. Iar când lucrează El, noi acționăm. Lucrarea Lui apare în modul în care acționăm. El creează miracolul autocontrolului, iar noi acționăm conform miracolului autocontrolului.

Dar Duhul Sfânt nu produce același autocontrol pe care îl aveau stoicii. Stoicii nu depindeau de Hristos, nici nu trăiau pentru Hristos. Dar Duhul Sfânt este în credincios datorită morții lui Hristos și pentru gloria lui Hristos. (Ioan 14:16) Sângele lui Hristos a fost prețul Lui. Iar frumusețea lui Hristos este misiunea Lui.
Frumusețea lui Hristos este mai bună

Prin urmare, modul în care Duhul produce autocontrolul în credincios este prin revelarea frumuseților lui Hristos sufletelor noastre, ca fiind o frumusețe supremă și satisfăcătoare în mod suprem. El îndepărtează duritatea inimii noastre și orbirea sufletului nostru, ca să vedem și să savurăm frumusețile lui Hristos drept ceea ce sunt ele cu adevărat.

Iar ce ne arată El prin Cuvântul lui Hristos este că frumusețile pe deplin satisfăcătoare ale lui Hristos pot fi pierdute pentru totdeauna, dacă în robia poftei dovedim că suntem ipocriți și efectiv iubim sexul mai mult decât Îl iubim pe Hristos. Și El ne arată că vine ziua, iar acum a și venit, când ne vom bucura de Hristos cu o plinătate a bucuriei care depășește orice posibilă plăcere a poftei.

Ceea ce ne aduce înapoi la membrul ISIS, gata să taie gâtul celui mai bun prieten al nostru, și la bărbatul cu un milion de dolari. Duhul Sfânt ne arată că mizele sunt mult mai ridicate decât în oricare dintre cele două situații, atunci când ne confruntăm cu ispitele poftei. Frumusețile lui Hristos, pe care le revelează Duhul Sfânt, pot fi pierdute pentru totdeauna sau pot să-ți satisfacă sufletul pentru eternitate.

El ne deschide urechile, ca să-L auzim pe Isus spunând: „Dacă deci ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă” (Matei 5:29) – atacul final și ultim al ISIS. Și ne deschide urechile ca să-L auzim pe Isus zicând: „Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!” (Matei 5:8) – o răsplată infinit superioară unui milion de dolari.

Autocontrolul este roada Duhului Sfânt. El creează miracolul. Noi acționăm conform miracolului. El îl creează, deschizându-ne ochii la frumusețile lui Hristos – că ele pot fi pierdute pentru totdeauna în robia poftei sau că ne putem bucura de ele pentru totdeauna, în puritatea inimii.

Îi cer Tatălui să ne deschidă ochii, prin Duhul Său, prin Cuvântul Său, la faptul că tăierea gâtului soției noastre nu este cea mai mare amenințare pentru sufletul nostru. Sau mai rău, un milion de dolari este gunoi în comparație cu Hristos. Și la faptul că cei cu inima curată se pot bucura de El acum, pe deplin, pentru totdeauna. Deschide-ne ochii în acord cu ceea ce este corect. În Numele lui Isus!

[John Piper, You Can Say No to Porn. Copyright © 2015 Desiring God.]