Precum spunea Petru Mihenţ cu ocazia seminarului Homosexualitatea:păcat sau «boală» genetică?, „Homosexualitatea este o problemă care apare şi în bisericile noastre evanghelice şi cei mai mulţi poate nu vor să o recunoască, iar dacă o recunosc, o tratează într-un fel care nu este neapărat biblic. Trebuie să informăm oamenii din bisericile noastre de pe o poziţie biblică, în adevăratul sens al cuvântului. Este o problemă veche de când lumea, homosexualitatea era prezentă şi în timpurile vechi testamentale. Vrem să sensibilizăm oamenii cu privire la aceasta. Este ceva nou pentru evanghelicii din România, care oarecum consideră că nu au neapărat o problemă sau, cel puţin când venim la biserică, ne comportăm de aşa natură încât să creadă toată lumea că nu există o problemă, dar de fapt problema există. Noi am încercat să spargem mitul că nu avem probleme şi să privim realitatea în faţă.”

Spre deosebire de ceilalţi creştini din ţara noastră, care nu neagă existenţa homosexualilor în rândurile lor, noi, evanghelicii tăgăduim existenţa homosexualilor printre noi. Ne considerăm oare mai buni decât ceilalţi şi ne vine greu să credem că am putea fi atinşi de un păcat atât de groaznic? Prea adesea privim situaţia ca pe ceva străin nouă, gândind că homosexualii se află undeva în lumea celor necredincioşi, care nu au nicio dorinţă şi niciun respect faţă de Dumnezeu, sau în alte confesiuni creştine. Iar când aflăm despre cazuri concrete în bisericile noastre, suntem uimiţi şi ne grăbim să afirmăm cu convingere că respectivii nu sunt creştini adevăraţi, ci creştini cu numele.

Oare de ce nu gândim la fel despre aceia dintre noi care sunt dependenţi de pornografie şi autosatisfacere, sunt mândri, mânioşi, mincinoşi, bârfitori, lacomi, iubitori de bani sau neascultători de părinţi? Dacă i-am exclude pe aceştia, rândurile noastre s-ar rări considerabil. De ce suntem părtinitori când este vorba de homosexuali? Ne îndoim noi oare de puterea transformatoare a lui Dumnezeu în vieţile oamenilor sau credem că ea depinde de genul de păcat în care trăiesc ei?

Avem misiuni de ajutorare pentru variate categorii de persoane: pentru copiii străzii, cupluri în criză, femei abuzate, femei care au avortat, bătrâni părăsiţi, oameni săraci, deţinuţi, dependenţi de droguri şi de alcool. Dar pentru homosexuali ce facem? Prin refuzul nostru de a ne implica într-o asemenea lucrare, confirmăm că în ţara noastră, ca şi pe plan mondial, homosexualii sunt cel mai mare grup de populaţie căruia nu i se vesteşte Evanghelia în mod deliberat.

Suntem noi oare conştienţi că mesajul respingerii pe care îl transmitem este probabil unul dintre motivele pentru care suntem siguri că nu avem homosexuali în bisericile noastre, pe când realitatea este că astfel de oameni ar putea fi acolo, dar nu ar avea încredere pentru a se destăinui şi a cere ajutor?

Noi, cei de la Contra Curentului, am ales să spunem „da” misiunii pentru homosexuali. În cei nouă ani de când lucrăm în mediul homosexual, am aflat despre existenţa a mai mult de 600 de bărbaţi din mediul evanghelic cu atracţii homosexuale, unii dintre ei adoptând un stil de viaţă homosexual. Suntem conştienţi că ei reprezintă doar o parte din numărul bărbaţilor care se confruntă cu homosexualitatea în bisericile noastre.

Conform recensământului din anul 2011,248608 bărbaţi s-au declarat evanghelici. În lipsa unui studiu specific în România, alegând unul dintre cele mai mici procente raportate de studii, de 1% pentru homosexuali şi 1% pentru bisexuali, există posibilitatea să ajungem la un număr estimativ de 2486 de homosexuali şi 2486 de bisexuali în bisericile evanghelice. Desigur, realitatea nu poate fi probată decât de un studiu obiectiv, dar care încă nu s-a realizat în România. Credem că fiecare confesiune din România, evanghelică sau tradiţională, ar trebui să fie interesată de structura şi compoziţia sa reală, obiectivă. Este motivul pentru care propunem tuturor confesiunilor să îşi confrunte membrii cu un sondaj anonim din care să rezulte, fără ambiguităţi, preferinţele sexuale şi comportamentul sexual al enoriaşilor. „Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi”, a spus Domnul Isus. Şi, îndrăznim noi să afirmăm, ne va face şi mai lucizi şi eficienţi, în calitate de creştini autentici.

În lucrarea cu homosexualii, mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii, de aceea Îl rugăm pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui. Este mare nevoie de lucrători ai Bisericii care să se implice, de oameni care să vorbească deschis în biserici despre problema homosexualităţii, astfel încât cei care se luptă cu ea să prindă curaj şi să ceară ajutor. Este nevoie de consilieri şi psihoterapeuţi creştini pentru homosexualii dornici de schimbare, de voluntari care să ofere suport emoţional, de creştini care să nu aştepte ca homosexualii să calce pragul bisericii lor, ci să fie dornici să-i întâlnească în locurile publice pe care le frecventează, pentru a le transmite mesajul Evangheliei că Dumnezeu îi poate schimba şi restaura şi pe ei. Este nevoie de creştini care să-i viziteze pe cei internaţi în secţiile HIV/SIDA, ca să aducă în acele locuri ale întunericului şi morţii, un mesaj al speranţei. Te cheamă Dumnezeu?

[Pentru răspândirea homosexualităţii şi bisexualităţii la bărbaţi, a se vedea studiile menţionate în cele trei tomuri ale lucrării Schimbare de direcţie.]