de Jonathan Berry

Am crescut într-o familie iubitoare, morală, care frecventa biserica şi am beneficiat de la o vârstă fragedă de stimulentul creştin al şcolii duminicale. Cam pe la vârsta de zece sau unsprezece ani am realizat că eram atras atât emoţional, cât şi fizic mai degrabă de băieţii de la şcoală care îmi erau prieteni, decât de fetele de la şcoală care îmi erau prietene. Nu am ales să am asemenea sentimente şi mi-am petrecut cea mai mare parte a adolescenţei luptând împotriva lor şi chinuindu-mă fiindcă mă simţeam vinovat din cauza lor. În sfârşit, la vârsta de şaptesprezece ani am început să mă identific, cu mare reticenţă, în interior cel puţin, ca fiind homosexual.

Cu siguranţă, nu vroiam să fiu homosexual şi mi-ar fi plăcut ca, în acel stadiu, să fi avut putere să vorbesc despre sentimentele mele cu cineva. Dar am simţit că nu exista nimeni la care m-aş fi putut duce. Nu mă puteam duce nici la părinţi, nici la prietenii mei şi, cu siguranţă, nici la cineva din biserică. Singurele dăţi când i-am auzit pe creştini vorbind despre homosexualitate au făcut-o întotdeauna într-un mod foarte acuzator, aspru, critic.

Negăsind niciun mod de a reconcilia credinţa mea vagă cu sexualitatea mea, am decis că nu aveam altă opţiune decât să părăsesc biserica şi să încerc să-mi găsesc un partener. Auzisem şi citisem că homosexualii sunt foarte promiscui, având mulţi parteneri sexuali, dar cu siguranţă nu asta vroiam eu. Eu căutam dragostea, pe cineva special cu care să-mi împart viaţa. Nu după mult timp am întâlnit un tip de vârsta mea şi o vreme am fost îndrăgostiţi şi am intrat împreună într-o relaţie de durată, dedicată, complet ascunsă de toţi membrii familiei mele, de toţi prietenii şi colegii mei.

Privind în urmă, pot să văd că Dumnezeu nu m-a respins şi nu m-a abandonat în cei şapte ani cât am trăit într-o relaţie homosexuală. El a fost foarte îndurător şi milos şi mi-a amintit permanent de existenţa Lui şi de dorinţa Lui de a Se afla drept în centrul vieţii mele. Încet, dar sigur, m-a convins de decizia greşită pe care o luasem în adolescenţă, de a mă implica într-o relaţie homosexuală, iar la vârsta de douăzeci şi patru de ani m-a adus la credinţa în Isus Cristos.

Convertirea mea efectivă a fost destul de dramatică şi neaşteptată. Ea a fost iniţiată de faptul că am intrat, oarecum răvăşit, într-o dimineaţă de duminică, în Biserica Baptistă Landsdowne din Bournemouth. A fost ceea ce eu numesc experienţa mea din Psalmul 32; mâna lui Dumnezeu apăsa greu asupra mea zi şi noapte, slăbindu-mi puterea, până ce, în final, mi-am recunoscut păcatul înaintea Lui. În acea stare în care mă simţeam sub judecata lui Dumnezeu, am apărut la Biserica Baptistă Landsdowne. De ce acolo? Ei bine, fiindcă de câţiva ani locuiam împreună cu partenerul meu chiar vizavi şi adesea observasem cât de fericiţi, bucuroşi şi împăcaţi păreau oamenii duminică de duminică, când ieşeau din clădirea bisericii. Era ca şi cum aveau ceva ce mie îmi lipsea şi, ca să o spun răspicat, eram gelos!

Nu-mi amintesc nimic din detaliile slujbei din acea duminică. Singurul lucru care m-a izbit destul de puternic a fost gândul că „Dumnezeu este în locul acesta.” După slujbă s-a apropiat de mine pastorul răspunzător cu îngrijirea pastorală, care a vorbit cu mine şi mi-a sugerat că arătam ca şi cum aveam nevoie de cineva cu care să discut. Mândria m-a ispitit să răspund: „Eu, să am o nevoie? Glumeşti? Sunt bine!” Dar realitatea era că în acel stadiu eram un om zdrobit, deci cum aş fi putut să refuz oferta de a sta de vorbă?

Chiar în săptămâna următoare ne-am întâlnit, iar el s-a aşezat lângă mine şi mi-a oferit o ceaşcă de ceai (un lucru foarte englezesc de făcut!). Înainte de a-i povesti despre mine sau despre viaţa mea, m-a întrebat, pur şi simplu, dacă mă deranja să-mi citescă ceva din Biblie. Reacţia mea a fost: „Sigur, cum doriţi.” Nu eram cu adevărat deranjat, neavând atunci idee, bineînţeles, despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a străpunge inima omenească! Când a citit versetele din Ieremia, capitolul 29:12-14, m-au tăiat în inimă ca o sabie. Ştiu că sună puţin ca un clişeu, dar chiar a fost ca şi cum Dumnezeu îmi vorbea direct mie:

„Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. Voi Mă veţi chema şi veţi pleca; Mă veţi ruga şi vă voi asculta. Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul, şi voi aduce înapoi pe prinşii voştri de război.”

Acum, eu deja auzisem, înţelesesem şi respinsesem anterior Evanghelia, aşa că am luat acele cuvinte ca pe o chemare imediată de a mă întoarce la Dumnezeu şi a-mi pune pe deplin încrederea în Isus Cristos pentru iertarea păcatelor şi mântuirea mea personală. Am ştiut imediat, chiar în momentul convertirii, fără să-mi spună cineva, că să devin creştin şi să-L caut pe Dumnezeu cu toată inima însemna să ies din relaţia homosexuală în care eram implicat. Ceea ce nu era uşor nici pentru mine, nici pentru partenerul meu, dar ştiam în inima mea atât de clar că era ceea ce cerea Dumnezeu. Lucrul după care tânjisem şi năzuisem în anii fragedei copilării şi ai adolescenţei (adică relaţia „perfectă” cu un bărbat) mă ţinea de fapt captiv şi nu-mi dădea libertatea promisă şi satisfacţia pe care le râvneam.

Ştiam, de asemenea, că Dumnezeu avea planuri foarte bune pentru mine; planuri de a prospera şi nu de a mă răni, planuri de a-mi da speranţă şi un viitor. Iar la câţiva ani după ce am devenit creştin, m-am mutat la Londra ca să mă instruiesc la un colegiu biblic. După instruire, m-am dus să slujesc la o biserică din East London timp de zece ani, mai întâi ca pastor asistent şi lucrător cu tineretul, iar ulterior ca pastor.

În primii mei ani de creştin, am aflat despre misiunea True Freedom Trust şi m-am implicat în ea: mai întâi din perspectiva că eu personal aveam nevoie de un anumit suport, de încurajare şi ajutor practic pentru a lăsa în urmă stilul de viaţă homosexual. Dar m-am târziu m-am implicat şi ca voluntar – conducând un grup de suport, păstorind şi îngrijind de tovarăşii mei de luptă, oferind învăţătură biblică la diferite conferinţe şi, un număr de ani, slujind şi în bordul de administrare.

Când l-am întâlnit prima dată pe Martin Hallet la Spring Harvest la mijlocul anilor ’90, nu avem idee că, în cele din urmă, întâlnirea noastră avea să conducă, după câţiva ani, la numirea mea ca director al misiunii pe care o cofondase cu treizeci şi doi de ani în urmă. Dar puţin câte puţin, Dumnezeu a început să mă împingă în direcţia respectivă şi, cu beneficiul înţelegerii ulterioare, pot să văd că m-a pregătit şi m-a modelat pentru acest rol din momentul convertirii mele. La timpul Său desăvârşit, aveam să fiu pregătit să preiau rolul de director, chiar în momentul în care Martin Hallet era pregătit să se retragă. În cele din urmă, Domnul a aranjat diferite circumstanţe (inclusiv folosind durerea unui colaps al meu şi o perioadă de depresie profundă) pentru a mă aduce în punctul de a fi dornic să spun „da” atunci când bordul m-a invitat să preiau rolul.

Ar trebui să afirm că nu am fost „vindecat” sau „tămăduit”, sau „eliberat” de homosexualitate. Experienţa mea de acum este că Dumnezeu îmi dă har zilnic ca să trăiesc o viaţă de celibatar şi, aş accentua eu, foarte împlinită, ca bărbat necăsătorit. Luptele cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex nu a luat sfârşit la convertire, cum ar putea presupune mulţi creştini. Sunt conştient că am „picioare de lut”, cum avem toţi, şi că voi fi nevoit să-mi înfrunt slăbiciunile în timp ce călătoria continuă. Aceste vremuri sunt pentru mine oportunitatea de a primi îndurarea, dragostea şi iertarea lui Dumnezeu. El m-a eliberat din robia păcatului şi, în ciuda dorinţelor păcătoase, mă ţine să nu mă întorc în robie. Descopăr, de asemenea, în luptele continue cu atracţia faţă de persoanele de acelaşi sex, realitatea că puterea lui Dumnezeu în slăbiciune este făcută desăvârşită; când sunt slab, atunci sunt tare.

[Jonathan Berry, Back from Captivity. Copyright © 2009 True Freedom Trust. Tradus şi publicat cu permisiune. Jonathan este Director la misiunea True Freedom Trust. Poate fi contactat la numărul de telefon (44)0151.653. 0773 sau prin e-mail pe site-ul www.truefreedomtrust.co.uk. Pentru o înregistrare video cu Jonathan, clic aici.]