Cu fiecare an ce trece, puțin câte puțin, ne trecem și noi! Pare ireal de crezut că, cu fiecare gong ce anunță trecerea într-un nou an, de fapt, se anunță încă un pas al nostru făcut spre veșnicie! ... Și noi, ne bucurăm de artificii, de plugușor, de cântece, reuniuni vesele dar, câți oameni se gândesc la cât a mai rămas din alergarea lor pe pământ? Mă gândesc adeseori la câte lucruri frumoase am fi putut face și nu am făcut, bunătate, iubire, renunțare, iertare, altruism... Mă gândesc la atributele Domnului Isus Cristos! ! ! Cât ne asemănăm noi cu El? Ne e rușine că nu suntem vrednici, dar nici nu Îl lăsăm pe El să ne conducă viața! Cu ce amprentăm trecerea noastră pe pământ? Ce rămâne în urma noastră? E trist și totodată dureros să văd că, majoritatea oamenilor trăiesc doar clipa! Răutatea și egoismul sunt la culme, familiile, puține câte mai sunt și acestea tind să se destrame! Creștinismul e văzut ca un paria, atacat din toate părțile, pentru că deranjează mult! În el, găsim valori și legi dumnezeiești care călăuzesc pe cei ce cred într-un Mântuitor născut într-o iesle și care Și-a dat viața pe o cruce ca cel ce crede, să fie salvat! Ca cel ce crede în învierea Lui, a treia zi după Scripturi, în înălțarea Lui la cer, să aibe viață veșnică! Și acestea, incomodează! Pentru că Scriptura condamnă desfrâul, neascultarea, adulterul, minciuna, hoția și tot ce ține de împărăția întunericului! Încă mai pâlpâie flacăra credinței, deși vâlvătaia ar fi trebuit să fie în locul scânteii! Ce bine e să fii cu Dumnezeu! Să te știi protejat, acoperit cu aripile Lui sfinte, îndrumat de Duhul sfințeniei Sale! Doar așa, mai putem spera, indiferent de anii parcurși sau de cei ce ne-au mai rămas! Și ce fericire, să ai certitudinea că El îți este Tată, Ocrotitor, Mângâietor, Salvator! Acum, la cumpăna dintre ani, să ne facem fiecare o introspecție! Nu una superficială, ci una riguroasă, minuțioasă! Poate îți spui că mai ai mulți ani înainte și este timp! Dar ziua de mâine nu ne aparține! Vedem atâtea tragedii în jurul nostru, viața e doar o clipită, azi ești, poate mâine nu vei mai fi! Împacă-te cu Dumnezeu, acum când încă mai poți alege! Iartă ce e de iertat, îndreaptă ce e stricat, îmbrățișează, zâmbește, încurajează! Dumnezeu asta așteaptă de la noi! Parcă mai ieri erai un țânc de-o șchioapă! Azi, te privești în oglindă... părul nins, ochii încețoșați, picioarele slăbănogite, spatele gârbovit, atâtea poveri, te-au îngenuncheat! Totuși, când Îl ai pe El, pe Emanuel, simți ca Dumnezeu este cu tine în orice moment! El îți poartă povara, îți călăuzește pașii, îți luminează privirea și-ți dă aripi să zbori, atunci când simți că nu mai poți! Da, sunt aripile credinței, care te înalță deasupra oricărui obstacol! Cu Dumnezeu, cunoști valoarea vieții, o prețuiești ca pe cea mai scumpă comoară! Pentru că, ai ales să crezi! Și vei trăi, prin credință!"Lui Îi datorăm faptul că, prin credință, am intrat în această stare de har în care suntem și ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu."(Romani 5:2) "Și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd."(Evrei 11:1) 

27/12/2022, Deva- Lucica Boltasu