Fratele meu, Anthony Evans Jr. e bucățică ruptă din tatăl meu. Nu doar că poartă numele tatălui meu, dar dacă i-ai auzi vorbind, aproape că nu ți-ai putea da seama care e care... o mică șmecherie pe care fratele meu a folosit-o deseori pentru a se amuza pe seama celorlalți. L-am văzut vorbind la telefon, dându-se drept tatăl meu chiar și în fața unor cunoștințe foarte apropiate și menținând șarada o bucată bună de timp, până ce aceștia se prindeau în final că nu vorbeau cu cel cu care credeau.

   Însă cu mine nu ține. Indiferent cât de tare ar semăna vocile tatălui și a fratelui meu, Anthony nu mă poate păcăli nici o secundă. Poate pe alții reușește să-i ducă de nas, dar când îl aud cum încearcă să mă prostească imitându-l pe tata, e descoperit chiar înainte de a începe. Am petrecut suficient timp cu el cât și cu tata încât să cunosc bine micile dar distinctele diferențe în inflexiunile și tonurile vocilor lor.

   Apostolul Pavel ne-a avertizat că Satana adeseori se deghizează în înger de lumină. În mod premeditat încearcă să ne vorbească într-un fel ce sună înșelător de similar cu vocea Duhului Sfânt. Însă indiferent cât de tare s-ar strădui să imite vocea lui Dumnezeu, nu va reuși niciodată să vorbească exact ca Creatorul. Așadar, cu cât devenim mai apropiați de Dumnezeu și de Cuvântul Său, cu atât vom detecta mai repede cine vorbește de fapt. Dacă vrem să recunoaștem minciunile Satatnei - și cine nu vrea! - trebuie să avem grijă să petrecem mult timp în strânsă apropiere cu Adevărul. Cu cât citim mai mult Cuvântul scris, cu atât ne familiarizăm mai mult cu caracterul, personalitatea, felul de a comunica și căile lui Dumnezeu. Când Dumnezeu vorbește astăzi, vocea Sa va comunica aceeași personalitate, se va folosi de aceleași modele și va revela aceleași atribute pe care le descoperă în Cuvântul Său. Vom ști că este vocea Lui Dumnezeu PENTRU CĂ VA SUNA CA CEA PE ACARE AM AJUNS SĂ O CUNOAȘTEM AȘA DE BINE DIN SCRIPTURĂ.

   Este întocmai ca diferența dintre conversația rece și rezervată cu un străin pe care tocmai l-ai cunoscut și a povesti deschis cu un prieten apropiat cu care ai împărtășit ani de viață, amintiri și relații comune.

   Adeseori oamenii spun ceva de genul:

   Cred că aud vocea lui Dumnezeu dar nu sunt foarte convins. Dacă Dușmanul încearcă să mă momească să fac o greșeală? Și dacă e vocea mea care mă trage spre dorințele adânci ale propriei mele inimi? Cum pot ști dacă este sau nu Dumnezeu?

   Domnul vrea ca relația noastră cu El să fie atât de apropiată încât vocea Satanei să nu ne poată înșela niciodată. Ne vrea atât de aproape încât, atunci când primim un cuvânt, să știm dacă se aliniază cu natura lui Dumnezeu pe care am ajuns să o cunoaștem atât de bine din Scripturi. Iar atunci când ceea ce simțim pare ciudat, să putem spune cu încredere:

   Dumnezeul meu nu ar spune asta niciodată!

   Dacă ne concentrăm pe prioritatea de a-L cunoaște pe EL și CUVÂNTUL SĂU, discernământul va veni de la sine în mod automat.

   Vom ști dacă vocea Îi aparține pentru că ne-am apropiat foarte mult de El.

   Exemplul lui Pavel ne învață despre importanța de a-L cunoaște pe El și de ce acest lucru trebuie să aibă prioritate pentru noi. Primul lucru pe care Pavel l-a întrebat când s-a întâlnit cu Mântuitorul pe drumul Damascului a fost: CINE EȘTI DOAMNE? Cu timpul, Dumnezeu avea să-i răspundă mai elaborat la acea întrebare trecându-l prin mulți ani de provocări, experiențe și relație apropiată astfel că apostolul putea să declare:

   Ba încă și acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, față de prețul nespus de mare al cunoașterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate și le socotesc ca un gunoi, ca să câștig pe Hristos. -Filipeni 3.8

   NIMIC - spunea Pavel, nu este mai minunat ca a-L cunoaște pe Hristos, nici măcar să-I auzi vocea și să-I cunoști voia, așa prețioase cum sunt ele. A-L auzi și a-I discerne voia pentru viața sa nu au fost niciodată scopul principal al lui Pavel, căci el a înțeles pe deplin că dacă avea să-L cunoască pe El, toate celelalte veneau de la sine.

   Haideți să recapitulăm:

   - este posibil să nu reușești să discerni vocea lui Dumnezeu din cauză că ai ignorat cumva nevoia de a cunoaște Cine este El cu adevărat?

   - ești cumva mai preocupat să cauți această voce a lui Dumnezeu decât să Îl cauți pe Dumnezeu Însuși?

   - cunoașterea voii Lui a întrecut în importanță cunoașterea Persoanei Lui?

   Mi-am pus acest gen de întrebări în nenumărate rânduri de-a lungul anilor. De fapt, încă mai fac acest lucru. Ca și voi, ceea ce vreau adeseori să aflu de la Dumnezeu sunt detaliile: UNDE VREA SĂ MĂ DUC, CE VREA SĂ FAC, CE VREA SĂ FACĂ PENTRU MINE. Mă declar vinovată! Adeseori am pus căutarea îndrumării și a binecuvântării lui Dumnezeu pe primul loc în loc să-L caut pe El în primul și în primul rând. Nu vă pot spune de câte ori mustrarea Sa delicată - acel gen de mustrare care vine numai de la Dumnezeu - mi-a spus că mă concentram pe un lucru greșit. E ca și cum ai încerca să crești un măr frumos și înalt căruia îi dau frunzele, cu niște fructe coapte și zemoase, când de fapt nu ai plantat nicio sămânță. Dacă nu ai grijă de lucrurile de bază, n-ai cum să te aștepți la roade. Ar fi absurd să ai astfel de așteptări.

   Atunci când CUNOAȘTEREA LUI DUMNEZEU ESTE PRIORITATEA NOASTRĂ NUMĂRUL UNU, EL VA REVELA ADEVĂRURI DESPRE SINE- PERSONALITATEA ȘI PLANURILE SALE care ne vor direcționa spre calea pe care trebuie să mergem. Iar după ce începem să mergem pe ea, vom putea să o facem cu fruntea sus având asupra noastră cea mai mare binecuvântare dintre toate: PRIVILEGIUL UNEI RELAȚII CALDE ȘI APROPIATE CU DUMNEZEU.

   CÂND PREZENȚA SA ESTE TOVARĂȘUL NOSTRU CONSTANT, CALEA PE CARE A ALES-O EL NU DOAR CĂ DEVINE MAI CLARĂ PENTRU NOI CI DEVINE ȘI CALEA PE CARE O DORIM DIN TOATĂ INIMA.