Spune-I lui Isus

                                        Psalmul 121:1-2

            „Îmi ridic ochii spre munți…De unde-mi va veni ajutorul?

            Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile și pământul.”

De multe ori, în clipe de slăbiciune de durere, de neputință, căutăm un sprijin, un ajutor de nadejde.

Ne uităm ca și David, spre „munți”, adică spre cei mari și tari”

Căutăm un ajutor care ar avea putere să ne ridice, să ne susțină, în slăbiciunile noastre, însă de orice lucru ne-am apuca și de oricare om ne-am agăța pe pământ, vom constata cu durere, că toate au puteri limitate și s-ar putea să cădem și mai mult în deznădejde.

Pentru că omul este limitat în putere, în gândire, în știință și la un moment dat va ridica din umeri: „atât am putut să fac”; mașinile cu caii lor putere sunt limitate și nu pot să facă mai mult decât sunt proiectate.

Unul singur este fără limită de putere: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul și Dumnezeu, Duhul Sfânt; Dumnezeul care a creat cerurile și pământul. Nimeni nu-I poate măsura puterea.

De El trebuie să ne „agățăm”, cu credință.

El ne-a făgăduit că niciodată nu ne va lăsa și va fi oricînd ajutorul de nădejda în nevoi.

Inspirat de Cuvântul lui Dumnezeu și din experiențele de viață, te încurajez, suflete drag, spune-I lui Isus tot ce te apasă.

Spune-I lui Isus: De poala hainei Tale, nu mă las.

Domnul Isus, spunea: „Toată puterea Mi-a fost dată; în cer și pe pământ.”

            Spunei suferinței tale că ai un Tată mai puternic decât ea.

Spune slăbiciunilor tale că ai un Mântuitor mai mai puternic decât ele și El vrea să îți vină în ajutor, oricând Îl chemi cu credință.