Omul-ignoranță, aroganță și rebeliune.

Puțină matematică sau astronomie.

Soarele reprezintă 99.86% din masa întregului Sistem Solar, prin urmare restul de 0.14% e format din toate planetele la un loc și toate gazele la un loc.

Undeva pe acolo se afla planeta Pământ, o  fărâmă dintr-o fărâmă.

Aici pe Pământ locuiesc niste oameni, într-un corp fragil, perisabil, care se îmbolnăvește, îmbătrânește și moare, un corp guvernat de legi exterioare, pe care omul nu le poate controla, un corp guvernat de substanțe, în cantități de sute de ori mai mici decât greutatea unei picături de apă.

Soarele acesta imens prin comparație cu Sistemul Solar e de fapt o stea banală și micuța prin comparație cu celelalte stele care există în Calea Lactee.

De fapt oriunde am privi noaptea, vom observa stele de sute de ori mai mari decât Soarele nostru...

Cu toți știm că planeta Pământ se rotește în jurul axei sale cu viteza amețitoare de 460 de metri pe secundă adică cu 120 de metri mai mare decât viteza sunetului. Dar Pământul se rotește în același timp în jurul Soarelui cu 30 de kilometri pe secundă, adică de 65.2 mai rapid decât viteza sunetului.

Puțini știu că Soarele nu e static și se rotește și el în jurul centrului Galaxiei, trăgând după el celelalte planete, cu viteza de 230 de kilometri pe secundă, de 7.6 ori mai rapid decât viteza Pământului în jurul Soarelui, de 500 de ori mai rapid decât viteza de rotație a Pământului în jurul axei sale și de 676 de ori mai rapid decât viteza sunetului.

Daca in 356 de zile, adică într-un an, Pământul reușește să facă o rotație completă în jurul Soarelui, Soarele face o rotație completă în jurul centrului Galaxiei in 230 de milioane de ani terestri, adică un an galactic.

Nu putem cuprinde nici măcar cu imaginația spațiul imens pe care banalul nostru Soare îl străbate cu viteza de 230 de kilometri pe secundă în 230 de milioane de ani. .

Daca Sistemul Solar are 4.6 miliarde de ani, înseamnă că are aproximativ 20 de ani galactici, adică Soarele a străbătut aceasta distanță de 20 de ori până în prezent.

Dar bineînțeles că în Univers exista milioane de Galaxii mult mai mari decât Galaxia in care ne aflăm acum, Calea Lactee.

Sa ne întoarcem iarăși pe Pământ și să ne întrebăm acum cu toata sinceritatea ce e omul?

Pământul nu e nici măcar o picătură de rouă pe un fir de iarbă.

O picătură de rouă care se evaporă și dispare sub primele raze de soare dimineața. .

Ce reprezintă deci dorințele noastre? Orgoliul nostru? Dorința de putere?

Ce ne aparține nouă?

Cât de puternici suntem noi?

Dumnezeu poate distruge acest Pământ într-o fracțiune de secundă, și poate crea încă o sută de planete in loc tot într-o fractiune de secundă.

Cât de ridicoli sunt oamenii când se ridică unul împotriva altuia!

Politicieni, conducători, care poartă razboaie in numele unor idei, in numele propriei aroganțe, răutăți și viclenii! Prinși într-un corp fragil, perisabil, care se îmbolnăvește și moare cred că vor trăi veșnic.

Averi? Case, mașini, bani? funcții?

De mii și mii de ani oasele conductorilor, bogaților, săracilor ajung tot in pământ împreună cu cele ale câinilor.

Arme? Drone, rachete nucleare?

Nu s-a inventat încă o armă împotriva morții!

Moartea e cea mai puternică armă.

Să nu ne amăgim că Dumnezeu e interesat de joculețele noastre de putere, pentru că e scris, Dumnezeu poate ridica pe fiii lui Avram din pietre.

Si Sodoma a căzut, și Babilonul a căzut și tot același Dumnezeu care a creat lumea de la inceputuri a inecat-o prin ape la potopul lui Noe.