Citind cuvintele acestea din Evanghelie, luând notă de atitudinea neîncrezătoare a Fiului lui Dumnezeu față de oamenii care-L înconjurau cu admirație, te întrebi; ce se află în om de nu inspiră încredere? De ce nu suntem în stare ca și oameni, ca și rasă, să inspirăm încredere?

Iată cum descrie Sfânta Scriptură lăuntrul uman; inima, sufletul și gândul omului: „Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe șiretenii”; // „Inima omului este nespus de înșelătoare, și deznădăjduit de rea”; // „Căci toți au păcătuit, și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”. (Eclesiastul 7:29; Ieremia 17:9; Romani 3:23) Cum de astăzi Îl lăudăm pe Isus, iar mâine Îl urcăm pe cruce? ... Felul nostru de a fi, fel care nu inspiră încredere, ține de natura păcătoasă a sufletului nostru. Psalmistul realist spune „Iată că sunt născut în nelegiuire, și în păcat m-a născut mama mea” (Psalmul 51:5) Mahatma Ghandi, una din personalitățile cele mai respectare în secolul XX, a spus: „Înlăuntrul inimilor noastre se află răul și acolo ar trebui să se dea războiul. Pentru că inimile noastre sunt rele, am atâta îngădiunță pentru toți ceilalți tirani din lume”. Omul se naște o ființă căzută, și veștile rele nu se opresc aici. Având în vedere natura-i spirituală, omul poate fi influențat și controlat din afara lui. Adesea duhuri necurate pun stăpânire pe câte un om, înrăutățindu-i starea fizică și spirituală. Citind istoria Fiului lui Dumnezeu, cele patru Evanghelii, ești uimit de influiența pe care o aveau dracii în viețile oamenilor. Lucrurile nu stau aftfel nici astăzi. Ca și un burete absorbim în noi când binele, când răul.

Dacă Dumnezeu s-ar rezuma în Cuvântul Său doar la pronunțarea diagnosticului, doar la a descrie starea nefericită a omului, ar fi cu adevărat tragic. Dar Carea Sfântă vorbește și despre vindecare, despre iertare, despre eliberare, despre înnoire. Datorită harului divin omul păcătos poate fi schimbat. Pentru că există această posibilitate de schimbare în bine, cuvântul lui Hristos se numește Evanghelie, adică Veste Bună. Uitați-vă dumneavoastră la ucenici; niște evrei ignoranți și plini de vicii, devin copii preaiubiți ai lui Dumnezeu. Niște fricoși egoiști care fug să-și scape viețile, sunt transformați prin puterea Duhului în mărturisitori plini de zel până la moarte. Femei pline de tot felul de duhuri păcătoase sunt eliberate și devin cele mai iubitoare de Dumnezeu ființe. Domnul Isus spune: „Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El”. (Ioan 3:17)

În opini mea, una din picturile cele mai frumoase care au fost realizate vreodată este Lumina lumii de William Holman Hunt, un pictor britanic care a realizat remarcabila sa operă în anul 1854. Despre ce este vorba? În centru imaginii este așezat un bărbat purtând o cămașă albă dintr-o singură țesătură. Pe deasupra o tunică aleasă care amintește de ținuta Mareului Preot. Desculț. Pe cap o cunună regală împletită cu spini. Înapoi, capul îi este înconjurat de un cerc luminos. În mâna stângă coborâtă, ține un felinar aprins care luminează în noaptea de afară. Cu mâna dreaptă ridicată bate la o ușă. Ușa e din lemn masiv, fără mâner de care să apuci pentru a o deschide de afară. Pe ușă este crescută vegetație până sus, semn că nu a fost deschisă de mult. Neîndoielnic pictorul britanic a fost inspirat de Cuvântul lui Hristos din Apocalipsa 3, cu 20: ”Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine”.

Vedeți dumneavoastră, Domnul știe ce este în noi și vrea o schimbare. Casa sufletului nostru poate fi transformată în bine dacă-i deschidem ușa. Trupurile noastre altădată taverne ale păcatului pot deveni Temple ale lui Dumnezeu. Cel mai minunat aspect în tabloul lui Hunt mi se pare chipul lui Isus. O privire blândă și fermă în același timp. Capul ușor aplecat spre ușă, ascultând cu atenție. Poate dinlăuntrul casei se aude mișcare, un răspuns cât de mic, ... Isus este șansa noastră! ... Origen zice: „Fericit este sufletul în care Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt se opresc să cineze! Mâncarea lor o formează pacea, smerenia, bunătatea, blândețea, și curăția inimii. Primul loc între bucatele acestui ospăț îl are dragostea”.

Iată cum, ce începe rău se termină bine, prin harul lui Dumnezeu. Suflete, cunoști binele acesta? L-ai experimentat? Este parte din existența ta? ...