Se pune tot mai intens întrebarea, ce-i cu conștiința oamenilor, unde-i conștiința umană, de ce numai este conștiință... ? Conștiință au toți oamenii, este în noi, ne naștem cu ea și ea este forța lăuntrică care ne împinge spre închinare, spre a-L căuta pe Dumnezeu, este acel nestăvilit „gând al veșniciei” Ecl. 3,11, pus în noi de Creatorul nostru, doar că acest „Glas” tainic (al Duhului lui Dumnezeu) din noi, nu se va lupta veșnic cu duhul omului - Gen. 6,3-5; Ioan 3,6... Vine o vreme când „din pricina împietririi inimii lui” Efes. 4,18; Rom. 2,5... omul este lăsat „pradă minții lui blestemate” Ro. 1,24-32... De aceia am ajuns să vedem tot mai puțini oameni conștiincioși și atât de multă lume fără conștiință, („fără evlavie”, ... „fără dragoste firească, neînduplecați, clevetitori, neînblânziți, neiubitori de bine... 2Tim3,3”, lipsiți de judecată, caracter, omenie... ) în toate congregațiile creștine, indiferent de dominațiune.