„... dar celor neprihăniți li se împlinește dorința.” (Proverbele 10:24b)
„A dori, a avea aspiraţii, a visa, sunt experiențe comune tuturor oamenilor. Copiii visează să se facă mari, să vină vacanţa, să primească cadouri, ... Tinerii visează mai ales să se distreze cât mai mult şi mai bine. Unii speră să termine o şcoală cât mai bună şi să îmbrăţişeze o carieră profesională care să le aducă satisfacţii. Alţi tineri se gândesc să întâlnească perechea ideală pentru a forma o familie. Cei aflaţi la anii maturităţii se luptă pentru o situaţie materială cât mai bună, sunt preocupaţi pentru a avea o familie cât mai respectabilă, copii sănătoşi şi educaţi, ... Nici la bătrâneţe omul nu încetează a visa, doar că ţintele se schimbă. Bătrânii visează în general la o pensie consistentă, o sănătate rezonabilă, la nepoţi care să zbenguie în jurul lor. Ca să glumim puţin voi spune că, vârsta a treia este perioada din viaţă în care oamenii se uită adesea în urmă pentru a constata cât de visători au fost.
Dorințe, aspiraţii, idealuri, într-un cuvânt vise care ne umplu viaţa într-o măsură mai mare decât am putea crede. Cei lipsiţi visează să ajungă bogaţi, cei singuri visează parteneri şi relaţii, cei spirituali visează la mântuirea celor din jur, cei care au îmbrăţişat o carieră profesională visează să ajungă între elite. Cât de mulţi oameni există atât de multe pot fi visele şi aspiraţiile.
Biblia povesteşte că, o femeie sterilă care se numea Ana a visat să aibă un fiu. Pentru împlinirea acestui vis a plâns, s-a rugat, a făcut juruinţe Domnului. David, împăratul lui Israel, care era un războinic, visa să-i vadă într-o zi pe toţi potrivnicii lui făcuţi bucăţi. Mama lui Iacov şi Ioan, ucenicii Domnului, atentă la viitorul copiilor săi, dorea să-i vadă la dreapta şi la stânga lui Dumnezeu în glorie. Evanghelia vorbeşte despre o femeie care a fost bolnavă doisprăzece ani, timp în care a cheltuit tot ce avea, visând că se va face sănătoasă într-o zi. Despe un bărbat căruia i s-au înmulţit rodurile ni se spune că trăgea nădejde că mulţi ani la rând se va odihni, va mânca, va bea şi se va veseli.
Visăm, sperăm, avem idealuri şi dorinţe, uneori bune, alteori rele, uneori inofensive, alteori extrem de nocive. Visurile noastre, cele mai adesea irealizabile, care de multe ori dispar le fel de repede cum apar, stau ca nişte cununi înaintea noastră dorind să le atingem, să le obţinem, în speranţa că vom fi în felul acesta fericiţi şi împliniţi.
Există vise legate de viaţa pământească dar există şi idealuri legate de dimensiunea eternă a vieţii. Există aspiraţii fireşti, dar şi dorinţe duhovniceşti, dorinţe pe care oamenii în general şi mai ales fiii lui Dumnezeu ar trebui să le urmeze cu prioritate. Dacă visurile şi căutările noastre se rezumă doar la lumea de jos perspectivele noastre sunt înguste şi limitate, dar dacă idealurile şi aspiraţiile noastre transcend lumea fizică, perspectivele noastre sunt eterne. Aş dori în continuare, folosindu-mă de Scriptură, să pun înaintea dumneavoastră câteva exemple de visuri sfinte şi binecuvântate...
Prin urmare, idealurile sfinte sunt legate de bunătatea lui Dumnezeu, relaţia cu Dumnezeu, lucrarea lui Dumnezeu şi împărăţia lui Dumnezeu. Ca şi creştini, scopurile noastre în viaţă ar trebui să fie legate de Hristos, viziunea noastră ar trebui să urmărească progresul Împărăţiei, visurile noastre ar trebui să ţintească veşnicia cu Dumnezeu.
CA ȘI FĂPTURI ALE DOMNULUI AR TREBUI SĂ-L LASĂM PE ACESTA SĂ NE INSPIRE VISURILE VIEȚII.
Să ne căutăm în Biblie ţinte nobile, să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să ne modeleze viitorul, şi-n orice vis al nostru Dumnezeu să fie înălţat...
Scopul dă forţă unei vieţi!
Sunt însă atâţea care nu au nici o ţintă precisă în viaţă, tineri care nu-şi propun nimic, bătrâni fără menire, femei călătorind spre nicăieri, bărbaţi fără orizont. O viaţă fără ţel, fără obiective, este ca o maşină care coboară fără şofer, ca o corabie fără cârmă în mijlocul valurilor.
Pe de altă parte, trebuie să recunoaştem că suntem aşa de modeşti în aspiraţiile noastre, uităm adesea că Dumnezeu, care este spirit infint şi atotputernic, Tată iubitor şi înţelegător, împlineşte visuri, mai ales atunci când acestea sunt după voia Lui şi îi sunt cerute prin rugăciune.
Una din promisiunile cele mai frumoase pe care le-a făcut Hristos este scrisă la Ioan 10:10 (uşor de ţinut minte 10 cu 10): „Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug” (fragment din cartea „Despre suflet” de Ștefan Zambo)