Profeție despre Ninive. Cartea Proorocului Naum, din Elcoș.
Domnul este un Dumnezeu gelos și răzbunător; Domnul Se răzbună și este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe potrivnicii Lui și ține mânie pe vrăjmașii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar plin de tărie; și nu lasă nepedepsit pe cel rău. Domnul umblă în furtună și în vârtej, iar norii sunt praful picioarelor Lui. (Naum 1:1-3)

Poate te-ai întrebat vreodată:

• De ce sunt atâtea războaie?
• De ce suferă și mor de foame atâția oameni?
• De ce atât de mulți copii mor din cauza bolilor?
• Cu ce sunt vinovați acei copii care mor de foame sau de boli?
• De ce există atâta rău în lume dacă Dumnezeu există?
• De ce vedem haos, hazard și dezorientare în toate domeniile: națiuni, guverne, religii?

De ce toate acestea?

Răspunsul este simplu: Sfințenia, neprihănirea și dreptatea lui Dumnezeu!

Poate te întrebi din nou:

• Ce legătură are asta cu toate aceste situații?

Problema unui om care conduce fără permis este un polițist drept.
Problema unui criminal este un judecător drept.
Problema unei lumi păcătoase este un Dumnezeu drept.

De ce? Pentru că un polițist sau un judecător drept nu face compromisuri; îi va pedepsi pe cei care încalcă legea.

Astfel, Dumnezeu este drept! El nu face compromisuri și îi pedepsește pe cei care încalcă Legea Sa.

Dar poate vei întreba din nou:

• De ce să sufere cineva pentru păcatul altcuiva?
• Ce legătură are păcatul cu boala incurabilă a unui copil care nu a cunoscut nici binele, nici răul?

Fiindcă oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, păcatul își dă roadele. Ceea ce vedem în jurul nostru este rodul păcatului meu și al tău. Faptele noastre duc la suferințele unui copil nevinovat născut într-o boală incurabilă; la războaie; la oameni care mor de foame; la haosul din lume. Noi suntem responsabili. Rezultatele acțiunilor noastre sunt răspunsul sfințeniei și dreptății lui Dumnezeu.

Prin aceste rezultate, Dumnezeu ne atrage atenția că El este drept și sfânt, iar noi suntem nedrepți și necurați.

Poate vei întreba din nou:

• Cine proclamă aceste lucruri?
• De ce ar trebui să le cred?

Răspunsul este Biblia.
În Biblie vedem că Dumnezeu aplică aceeași pedeapsă de mii de ani, ceea ce o face vrednică de crezut, pentru că este autentică și astăzi.

(Moartea și boala unui copil)
În 1 Regi 14:1-13, citim cum copilul unei familii, din cauza păcatelor părinților săi, se îmbolnăvește și moare, deși era considerat mai bun decât toată familia lui.

(Războiul)
În Iosua 6:17-21, vedem cum o cetate păcătoasă este nimicită din temelii; toți cei din cetate, bărbați, femei, copii, bătrâni, sunt uciși fără excepție.

(Sărăcia)
În 2 Regi 6:28, vedem la ce cote extreme duce păcatul, până acolo încât femeile își mănâncă propriii copii.

În toate acestea, vedem răspunsul lui Dumnezeu la acțiunile oamenilor.

În Romani 1:18, citim: ”Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor.”

Dar poate te întrebi din nou:

• Oamenii strigă la Dumnezeu, de ce nu răspunde?
• De ce nu face Dumnezeu nimic pentru a opri păcatul?
• De ce nu intervine?

În Iov 35:2-15, găsim aceste răspunsuri. Din cauza celor răi și a mândriei lor, El încă nu pedepsește. Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, a pregătit o zi în care va pedepsi pe toți cei nelegiuiți și îi va judeca după faptele lor, trimițându-i într-un foc veșnic, sfârșind astfel cu păcatul pentru totdeauna (Iuda 14-15).

Sfințenia și dreptatea lui Dumnezeu se văd în judecățile pe care le vedem astăzi împlinindu-se (Apoc. 16:5-6).

Problema cea mai gravă acum este alta.

De aceea te întreb:

• Cum poate omul scăpa de pedeapsă?
• Cum poate omul scăpa de iad?
• Cum poate omul să fie iertat?
• Cum poate un Dumnezeu sfânt și drept să socotească un om nedrept și păcătos, ca fiind drept și sfânt?

Răspunsul este acesta: NU POATE!

În Exod 34:7, citim că El nu îl socotește pe cel vinovat, nevinovat.

În Naum 1:3, citim că Dumnezeu nu lasă nepedepsit pe cel rău.

În Proverbe 17:15, citim că cine îl socotește pe vinovat, nevinovat, devine o scârbă.

• Crezi că Cel Sfânt va deveni o scârbă?
• Crezi că Cel care și-a arătat dreptatea și sfințenia de-a lungul istoriei se va schimba?

Răspunsul este clar: NU.

Această satisfacere a dreptății și sfințeniei lui Dumnezeu a fost realizată prin Singurul Său Fiu, Isus Hristos, Domnul.

Noi toți eram în drum spre iad, fără speranță și fără răspuns. Dar Fiul Său a fost trimis în lume, purtând păcatele omenirii asupra Sa, pentru ca pedeapsa Tatălui să cadă asupra Lui. Adică, păcatele mele și ale tale au fost puse pe Hristos. Astfel, Tatăl și-a întors Fața de la Fiul Său, L-a zdrobit, L-a pedepsit, L-a omorât, ca noi să fim iertați și socotiți din vinovați, nevinovați.

NU EXISTĂ NICIO ALTĂ CALE, METODĂ SAU OPȚIUNE DE IERTARE (Ioan 10:9,14:6). Hristos este singura Cale prin care Tatăl poate ierta fără să devină El însuși o scârbă (Romani 3:26). De aceea, cine are pe Fiul are viața, iar cine nu are pe Fiul, nu are viața, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el (Ioan 3:36; 1 Ioan 5:12).

În concluzie, Hristos Isus și-a dat viața drept răscumpărare, ca cei ce trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înșiși, ci pentru El (2 Corinteni 5:15).

• Ești pregătit să fii iertat?

În Galateni 2:20, Pavel spune: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.”

Pavel și tot norul de martori din Evrei 11 L-au lăsat pe Hristos să trăiască în viețile lor. De aceea au suferit consecințe, au fost prigoniți, marginalizați, chinuiți, batjocoriți; au plătit un preț scump pentru credința lor. Dar răsplata lor este mare în ceruri!

• Ești gata să plătești prețul iertării?
• Ești gata să te lepezi de tine însuți?
• Ești gata să îți pui încrederea în Cel care te-a răscumpărat?

Pentru a fi iertat și a scăpa de mânia lui Dumnezeu, trebuie să crezi Evanghelia și să te pocăiești!

Credința – Să te încrezi în Domnul Isus, urmându-I exemplul și încrezându-te în promisiunile Sale (Ioan 14:4-6; Evrei 1:11).

Pocăința – Să îți schimbi percepțiile din perspectiva lumii, în perspectiva lui Dumnezeu (Romani 12:2; 2 Corinteni 5:16-17; Efeseni 4:17-24).