PUNE-ȚI UN CUȚIT ÎN GÂT!

Proverbele 23:2 – "pune-ţi un cuţit în gât, dacă eşti prea lacom."

Proverbele 23:3 – "Nu pofti mâncărurile lui alese, căci sunt o hrană înşelătoare!"

Se spune că din 1678, în orașul britanic Wycombe are loc, la începutul și la finalul de mandat al primarului, ceremonia de cântărire a edilului, pentru a vedea dacă s-a îngrășat pe banii contribuabililor. La final de mandat comisia anunță public dacă primarul a câștigat în greutate.

În toată treaba asta e și un mare adevăr legat de un păcatul nevinovat numit îmbuibare.

Cumpătarea, azi, este tratată ca ceva aparținând unei ere apuse, unei perioade din istoria legată de foamete, război sau lipsă. Confortul, materialismul, consumerismul și îmbuibarea a dus la lipsa unei virtuți ca înfrânarea poftelor sau a cumpătării.

Normal că cei supraponderali vor sări cu explicația că e o chestie genetică, că este o problemă de hormoni, tiroidă, etc. La unii da, dar doar la foarte puțini. La majoritatea lipsește disciplina stăpânirii de sine.

Cumpătarea este specialitatea a doi doctori pe care îi avem mereu cu noi: munca/mișcarea care ne dă poftă de mâncare și înfrânarea care ne oprește să mâncam mai mult decât trebuie.

Cumpătarea este disciplina care ține în frâu poftele și plăcerile firești. Cumpătarea pune limite lucrurilor bune și necesare vieții, și determină abstinență față de lucrurile rele și păcătoase.

Cumpătare înseamnă să arăți mai puțin decât ai și să spui mai puțin decât ști.

Dușmanii cumpătării sunt îmbuibarea și lăcomia care sunt neamuri cu lăudăroșenia vieții, narcisismul, slava deșartă, plăcerea sau pofta rea.

Medical explicația oferă o imagine sumbră: când un om se îngrașă și nu se apucă de slăbit, nervii din creier, din hipotalamus, care aduc semnalul de la celulele “îngrășate” la restul creierului, se distrug. Astfel creierul nu mai realizează că omul e sătul și de aceea continuă să mănânce. Odată ce omul se îngrașă, corpul produce mai  multă insulină, care crește stocarea grăsimilor în organism și omul prinde repede în greutate. De aceea unui om îi este greu să slăbească deoarece el a pierdut simțul sănătos de a fi sătul. Îngrășarea a depășit fumatul în a fi cauza cancerului.

Cumpătarea în lumina Scripturilor este o virtute importantă a creștinului și o condiție pentru o persoană de a se califica pentru slujire.

1 Timotei 3:2 – "Dar trebuie ca episcopul să fie fără prihană, bărbatul unei singure neveste, CUMPĂTAT, înţelept, vrednic de cinste, primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii."

Tit 1:8 – "ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, CUMPĂTAT, drept, sfânt, înfrânat,"

1 Corinteni 10:27 – "Dacă vă pofteşte un necredincios la o masă şi voiţi să vă duceţi, SĂ MÂNCAȚI DIN TOT ce vă pune înainte, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului." Scriptura ne învață din tot ce se pune pe masă nu tot ce se pune pe masă.

Somnul, lenea, pofta, îmbuibarea și lăcomia cresc dacă omul nu știe să le pună frâu. Este greu omului să găsească  măsura când îi merge bine.

Apostolul Pavel conclude în epistola sa către Galateni, după ce vorbește despre roada Duhului că: – "Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei." Galateni 5:24.

Cumpătarea nu se referă doar la plăcerea de a mânca ci și la haine, posesii, muncă, bogăție, vorbire, frumusețe, reacții, vorbire chiar dacă aici mă  refer mult la mâncare.

Primul păcat a fost o lipsă de cumpătare. Omul a vrut mai mult decât a avut nevoie! Cumpătarea este tăria minții ce ține în frâu pofta ochilor și dorința stomacului.

Domnul Isus învăța: Luca 21:34 – "Luaţi seama la voi înşivă, ca nu cumva să vi se îngreuieze inimile cu îmbuibare de mâncare şi băutură şi cu îngrijorările vieţii acesteia, şi astfel ziua aceea să vină fără veste asupra voastră." Unul din pericolele vremurilor din urmă este ca oamenii să aibă inimi “grele” și să nu mai poată veghea.

Cumpătarea este înțelepciunea de a ști că nu tot ce zboară se mănâncă și nici tot ce vede ochiul trebuie să ajungă în stomac. O porție cumpătată înseamnă o minte clară și un trup sănătos. Unii din lăcomie doresc ca Duhul să aibă în trupul lor nu doar un templu ci un adevărat castel. Vorba aia: să aibă duhul pe unde să se miște.

Cumpătarea este forma fizică a smereniei și sfințirii, este păstrarea ordinii divine în corpul uman. Bucuria, mulțumirea și cumpătarea păzesc omul de ușa doctorului. Omul nu este produsul circumstanțelor ci este produsul deciziilor: arăți cum ai decis să arăți. Cu cât grăsimea se învechește cu atât e mai greu de ars.

O sută de milioane de americani sunt supraponderali, adică doi din cinci adulți. Cel puțin zece boli vin împreună cu prinderea în greutate.

Ce mesaj transmite un om cu "greutate"?

1. Este bolnav și spiritual și fizic.
2. Nu este disciplinat - 1 Corinteni 9:25 – "Toţi cei ce se luptă la jocurile de obşte se supun la tot felul de înfrânări. Şi ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veşteji: noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veşteji."
3. Nu este organizat. Mănâncă pe apucate, oricând și orice, important să fie plin. Dar adevărul este că nu este organizat nici în alte domenii importante a vieții.
4. Este lacom - Filipeni 3:19 – "Sfârşitul lor va fi pierzarea. Dumnezeul lor este pântecele şi slava lor este în ruşinea lor şi se gândesc la lucrurile de pe pământ."
5. Se poartă ca un păgân - Tit 2:12 – "şi ne învaţă s-o rupem cu păgânătatea şi cu poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,"
6. Deseori îmbuibarea în Scripturi este pusă alături de lene.
7. Ca creștin, nu trăiește o virtute importantă a vieții.
8. Nu practică, ca și disciplină, postul și rugăciunea.
9. Nu caută sfințirea întregii lui ființe inclusiv a trupului.
10. Nu are o parte din roada Duhului care este înfrânarea poftelor.
11. Ca paroh, preot, pastor, prezbiter, diacon, nu este un exemplu bun și nu se califică pentru a fi hirotonisit sau ordinat.
12. Starea lui nu îl califică să învețe sau să predice despre multe teme și doctrine biblice.
13. Lipsa cumpătării afectează starea spirituală, emoțională și sănătatea fizică a unui om.
14. Felul cum arată un slujitor spune mai multe decât predicile sale. Întâi cântărește-l pe el și apoi predica sa. 2 Petru 1:5-7 – "De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni."