„… Nu știa că Domnul s-a depărtat de el.”” (Judecători 16:20b)

SAMSON, SAU CUM SĂ-ȚI RATEZI DESTINUL. Potrivit Scripturii unii oameni au fost, sunt, rânduiți încă înainte de a se naște pentru o chemare specială. De pildă, eliberatorul Moise, regele evreu Iosia, Ioan botezătorul, apostolul Pavel. De asemeni Israelul ca și națiune, de la naștere, a avut și are parte de o menire deosebită între națiunile pământului. Despre Biserică, despre credincioșii în Hristos, se spune că au fost aleși înainte de întemeierea lumii. (Efeseni 1:4) Samson, un om despre care se vorbește înainte de a fi, un personaj chemat de Dumnezeu să fie lider în Israel, dar, un ins care sfârșește în rușine. Din pricina aceasta Samson este pentru noi credincioșii un exemplu de; așa nu. Dar să facem cunoștință cu personajul, cu faptele lui, și să scoatem câteva învățături.

Suntem în Israel cu mai bine de 3 mii de ani în urmă, pe vremea judecătorilor. Evreii așezați în Canaan de câteva generații au făcut iarăși ce nu plăcea Domnului. Dumnezeu i-a pedepsit prin mâna filistenilor care i-au asuprit vreme de 40 de ani. Situația nenorocită în care ajunseseră evreii a trezit compasiunea Domnului. Așa apare Samson, ultimul judecător în Israel, un personaj tare înaintea bărbaților și slab înaintea femeilor, un om care purta războaiele Domnului ziua, dar călca legile lui Dumnezeu noaptea.

Nașterea lui Samson a fost anticipată de Ingerul Domnului. Într-un fel putem spune că s-a născut supranatural, căci mama lui era o femeie stearpă. Părinții lui au primit recomandări speciale cu privire la creșterea lui Samson. Când s-a făcut mare a fost în stare să ucidă un leu cu mâinile goale, să prindă 300 de vulpi, să ucidă o mie de filisteni cu o falcă de măgar, să care pe umeri porțile cetății Gaza, să se roage și stânca să-i dea apă de băut. Oamenii se mirau de faptele lui Samson și se întrebau de unde-i venea puterea extraordinară. Secretul puterii stătea în faptul că Samson a fost închinat Domnului încă din pântecele mamei lui. Însă iubirea pentru o străină, Dalila, l-a dus la pierzare.

După modul de viață lumesc putem trage concluzia fără să greșim că el a uitat cine este, cum a venit pe lume, și că era închinat Domnului pentru o misiune specială. Nu l-a interesat starea națiunii sale. Tare ca om, slab ca și conducător. Mai slab ca toți care au fost înaintea lui. În loc să mobilizeze națiunea lui Israel, să-L implice pe Dumnezeu în eliberarea lor, s-a implicat în tot felul de conflicte mici și personale. Plăcerea a fost religia lui Samson. A trăit călăuzit de firea pământească, dominat de pornirile erotice.

Consecințele au fost dramatice. Faptele totdeauna au consecințe. Dalila, o filisteancă, l-a ademenit pe genunchii ei, probabil după ce i-a oferit delicatesuri culinare și bahice, apoi făcându-l să se simtă bine la nenorocit. Samson i-a divulgat secretul puterii sale, faptul că era închinat Domnului și că nu trebuia să fie tuns. Apoi, cum a adormit, Dalila l-a tuns și i-a invitat pe filistenii care stăteau la păndă să pună mâna pe el. Văzându-se legat, în zadar a încercat Samson să riposteze. Puterea îi slăbise căci Domnul se depărtase de la el. Așa și-a pierdut libertatea, vederea, demnitatea și viața.

Am auzit adesea că iubirea nu se legiferează. Fals! Iubirea trebuie educată și legiferată. Noi avem înclinația nativă de a ne atașa de locuri, împrejurări, lucruri, persoane. Într-o lume aflată între bine și rău este clar că nu putem face tot ce ne trece prin cap. Ca orice deprindere și iubirea trebuie canalizată în direcția bună, căci există iubiri benefice și iubiri care pot face rău. De pildă, remarcabilul rege Solomon târât de iubire a făcut multe prostii.

Biografia lui Samson este o foarte bună lecție pentru cei ce au urechi să audă, ochi să vadă și minte să înțeleagă:

-De pildă, aparențele pot înșela. Samson era un om impresionant pe dinafară, dar pe dinlăuntru lăsa mult de dorit. Dalila era probabil frumoasă pe dinafară, dar urâtă pe dinlăuntru.

-Nimeni să nu glumească cu păcatul, căci va fi învins.

-Viața începută cu Dumnezeu trebuie dusă până la capăt.

-Înțelegem din biografia lui Samson că era un sedentar. Sedentarismul este o poartă pentru multe rele.

-Roagă-L constant pe Dumnezeu să te păzească de ispitele și cursele celui rău.

-”Samson”, deschide-ți inima mai bine Domnului, decât ”Dalilei”.

-Gândește-te și la sfrârșitul lucrurilor pe care le faci.

-Este biblic să ne cercetăm constant dacă suntem în credință. Domnul s-a depărtat de Samson și el nu știa nimic.

-Ca și creștin, ca și creștină ai o chemare înaltă prin Hristos; nu-ți uita identitatea.

-Ai grijă ce mănânci, ce bei, cum te tunzi, cum te îmbraci, unde și cu cine mergi. Când ești dedicat lui Dumnezeu contează. Și mai ales, ai grijă de cine și de ce te îndrăgostești.

DECI, Samson, o pildă care ne spune; AȘA NU!